|

“Coltul pierdut” al lui Russell Crowe

Robin Hood, in varianta istorico-tumultuoasa a lui Ridley Scott, se afla in fruntea box-office-ului romanesc, dovada clara ca figura apriga a lui Russell Crowe care urla de pe afis le-a amintit multora de teribilul Maximus. Hotarit lucru, imi zic, Russell Crowe e facut pentru roluri istorice si, imediat, ca pentru a-mi dovedi ca nu ma insel, dau un research prin memoria mea cinefilo-afectiva, unde, printre atitea filme care imi infirma oarecum teoria, dau si de exceptia de aur care confirma regula.

Mi-amintesc de o minunatie de film, de o  sensibilitate gratioasa, care te atinge asa ca o adiere si te lasa blegit si nostalgic, adica exact genul de film in care nu-l vezi nicicum jucind pe fortosul Crowe. Culmea e ca A Good Year (2006), acest film care nu e deloc doar amuzant si romantic cum pare, e facut tot de batrinul Ridley Scott. Ti-i si imaginezi pe cei doi R, lasind sabiile si scuturile jos, scotindu-si armura si zicind rasuflind din greu „Piua!”. Luindu-si adica o pauza de la incrincenatele lupte de pe platou si dind o fuga pina-n Provence ca sa-si incarce bateriile. Caci spre Sudul insorit se indreapta (cu un GPS care o ia razna!) si protagonistul, Max Skinner, un bancher londonez specialist in investitii, tras la costum impecabil asortat cu un mobil care suna non-stop, genul de tip dotat cu avocat, secretara si tot tacimul, cu un porcoi de bani dar fara strop de timp liber. Asa ca Max trage o fuga pina-n Franta, o zi doar, cit sa-si ia in primire mostenirea lasata de unchiul lui Henry (de care uitase, vai, vreo 20 de ani!), un domeniu viticol devenit cam neproductiv si pe care evident are de gind sa-l vinda, caci ce sa faca un business man ca el la tara, intr-o casa cam paraginita prin care misuna scorpioni, cu o piscina necuratata in care la o adica poti sa ramii captiv daca „plonjezi” fara voia ta. Dar cum socotelile de la Londra nu se potrivesc cu cele din Provence, Max are de luptat cu  amabilitatea exagerata a administratorului domeniului (si a sotiei lui) care vrea sa-l impiedice sa vinda, cu o „verisoara” americanca ce apare pe neasteptate, pretinzind ca e fiica nelegitima a unchiului, cu Fanny (Marion Cotillard), senzuala patroana a bistroului din sat si mai ales cu un vin de o calitate extraordinara botezat Coin Perdu, descoperit in pivnita unchiului sau. Acest Coin Perdu e madlena proustiana a lui Max, gustul lui divin reinviindu-i clipele petrecute in copilarie cu unchiul Henry, partidele de tenis, primul sarut al fetitei venita in vizita (care era, ati ghicit, chiar Fanny) dar si degustarile de vin asezonate cu maxime pe care pe atunci nu le patrundea intelesul. Viata trebuie savurata, spunea unchiul Henry si abia dupa 20 de ani, in acest colt pierdut din Provence, si gratie unui Coin Perdu, Max intelege cu adevarat ce inseamna asta.

Banuiesc ca Russell Crowe s-a regasit in acest rol, caci si el are coltul lui pierdut undeva in Queensland, la sapte ore de mers spre nord de Sydney, unde da adeseori fuga, calare pe Harley-ul lui, ca sa-si regaseasca echilibrul la ferma al carei proprietar este, una de 226 de hectare, cu terenuri, vite si tot ce trebuie. Mi-l imaginez cum isi inspecteaza domeniul, cum se opreste si ia un pumn de pamint pe care-l lasa, ginditor si grav, sa-i curga printre degete, exact asa cum face in scena aia din Gladiator si care, ca sa vezi, se repeta la un moment dat, identic, si in Robin Hood.

Text de LILIANA URIAN, criticul de film favorit al lui Bucatarescu!

Citeste si:

Tags: ,

Leave a Reply