Salata de fructe Jack Daniel’s by Antonesei
Incipit
Din articolele publicate pînă acum pe www.bucatarescu.ro s-ar putea întelege că toată ziua mănînc fripturi, după ce-am ţinut cu ceasurile carnea de pasăre sau vită la zăcut în baiţuri grele cu bere sau vin. În realitate, asemenea bucate gătesc foarte rar, mai ales dacă am pentru cine găti şi dacă mă simt bine în mediul în care viez în acele momente. Mult mai des gătesc chestii frugale, tot felul de rasoluri, salate, supe etc. Mult mai des, dar nu foarte des, cum am mai spus! Pentru mine, gătitul chiar e o plăcere, chiar e exclusiv – ei, exclusiv! – de plăcere! Cum e căldură mare, voi propune azi un desert uşor, de vară, o salată de fructe, care răcoreşte, vindecă setea, ba chiar aş putea spune că ţine şi de foame! Poate fi o cină uşoară…
Să facem salata!
Pentru început, luăm cîte două portocale, mere, banane, iar dacă avem şi nişte pumni de fructe de pădure – zmeură, mure, deşi eu aş prefera afine, care se găsesc mai greu. Spălăm ceea ce este de spălat, curăţăm de coajă ce e de curăţat, apoi tăiem fructele mari în cubuleţe şi rondele, după felul lor. Punem toate fructele într-un vas de porţelan, le amestecăm puţin, apoi turnăm deasupra circa 50 cl de Jack Daniel`s. Nu e o măsură exactă, apreciem şi din ochi, pentru că fructele n-au dimensiuni standard, dar trebuie să le acoperim cît de cît! Punem un capac deasupra şi băgăm o oră – două în frigider. Nu doar pentru a reduce temperatura, dar şi pentru a reduce procesul de oxidare. Cînd apreciem că fructele s-au răcit şi, ca să spun aşa, „însiropat”, scoatem vasul din frigider şi punem în două farfurii două porţii generoase de fructe. Deasupra punem două măsuri de îngheţată – din care ne place mai mult, eu, de pildă, pun una de ciocolată şi alta de vanilie sau fistic. Din cantităţile propuse de mine, vor ieşi porţii arătoase pentru două persoane, ba chiar rămîne şi pentru supliment, că va fi nevoie!
Variante
Eu folosesc Jack Daniel`s, pe care de altfel îl beau arareori ca atare, pentru că are un gust ceva mai puternic. Persoanele mai delicate pot folosi un whisky sau un whiskey mai uşor, de pildă, irlandezul Bushmills. Amatorii de cognac să nu se abţină, iese la fel de bună. De bună seamă că polonezii şi ruşii vor prefera să folosească vodca pentru lejera macerare. Cei dîntîi, cum cred, cum am aflat întrebîndu-i, vor apela la Zubrowka, pentru gustul dat de paiul din sticlă, iar cei din urmă nu cred că vor avea preferinţe privind marca, ci mai degrabă tăria şi, tare mă tem, nu se vor putea opri la cantitatea minusculă de 50 cl pentru două persoane! La nevoie, se vor dispensa şi de îngheţată, ba chiar şi de fructe!
LIVIU ANTONESEI este scriitor, director al revistei iesene TIMPUL . http://antonesei.timpul.ro



@) All
Trebuie poate adaugat ca salata asta poate fi consumata si de diabetici, daca utilizeaza inghetata cu indulcutori – pe care, in vremea din urma, nici nu trebuie s-o gateasca, sint citeva sorturi mai mult decit acceptabile la supermarketuri. Iar in ce priveste bautura, una excelenta mi-a iesit odata cind nu aveam la indemina decit o sticla cu o bautura din zona “amaretto”. Chiar am vrut sa mai fac de citeva ori, dar n-am mai dat peste bautura cu pricina!
Excelent… Ma bucur ca apar si retete pentru diabetici, asta ar fi perfecta pentru mama… Multumesc!
un whisky intersant este canadianul “rye”, cu un gust diferit atit de cel scotian cit si de cel american (care mie nu imi place!). “Taria” este data de anii in care se invecheste in butoi. Dintre “scotch”-uri prefer, intr-adevar, cele irlandeze (de unde “scotienii” le-au dus in… Scotia). Asta daca nu imi pot permite un “single malt” (si nu ‘blended’) scotian, cu cit mai vechi cu atit mai bun (si mai scump).
altfel, in salata cred ca ar merge foarte bine un rom bun (Appleton, Morgan Spice). Sau o Prugna italiana – pe care, din pacate, nu o vad pe aici. Eu o picuram in cafeaua de dimineata…
Sanis, te astept cu texte pentru site! Te rog sa ne scrii la office@bucatarescu.ro
@) Bucatarescu, Alii
Cred ca la Bucuresti si in alte parti, stati mai bine cu bauturile. Cred ca poate fi incercata cu sucecs varianta cu absynthe, care din pacate aici nu se gaseste. La Cracovia, mai beau cite un absynthe, dar nu cred c-am facut reteta asta acolo… Poate incerci tu si-mi spui si mie. Sau, poate incearca altcineva…
@) Sanis
Si eu sint diabetic si reusesc sa adaptez o multime de retete, de toate felurile!
@) Andrei, Sanis
Va cer scuze, am incucat mesajele!
@) Sanis
Fara discutie ca merge si cu rom! In fapt, merge oice bautura relativ tare, care are un pic de gust, de aroma de ceva! Ca sa nu mai spun ca si fructele pot merge in diverse combinatii. Si inghetatele le putem combina in diverse formule. Putem face practic zeci, poate sute de asemenea salate plecind de la citeva ingrediente de baza… Si fiecare cu gustul ei – bun!
Ametitoare salata asta de fructe! Dar nu risti sa fii mai degraba incalzit decit racorit dupa ce o consumi?!
Alice, eu zic ca te racoreste …dupa ce te incalzeste!
Foarte tare! Mai ales că are şi variante. Mie, de exemplu, nu-mi place whisky-ul de nicio culoare. Un strop de coniac însă, e adevărată sărbătoare.
Afine? O, Doamne!!! Când m-oi du în Apuseni, oi culege-o straiţă. Dar… cum le expediez? Cu avionu!
@) Alice
Ba, şi io cred că încălzeşte mai degrabă… Că-i pentru două persoane, dacă bine-am priceput…
Deeeci…
Lista variantelor de “dressing” alcoolic e, practic, infinita. Eu as mai incerca si cu Ramazzotti sau cu orice bitter mai dulceag de ierburi…
@) Alice, Daca_nu_nu
Daca nu se foloseste o varianta ‘ruseasca”, incalzeste doar olecutza, apoi racoreste!
@) Bucatarescu
Da, asa este, eu am botezat-o cu Jack Daniel`s,pentru ca asta folosesc cel mai des, dar lista bauturilor e intr-adevar inepuizabila – de la bauturile din zona vermuturilor italienesti la whisky sau cognac. Vinul e prea slab, iar berea, normal, nici nu intra in discutie!
Draga Liviu, nu orice vin iese din discutie. Gandeste-te la licoroase, la fortificate, la Porto-uri, Madeira, Sherry (Jerez), Tokaj, Sauternes, poate chiar si la un Cotnari de altadata…
Iertare de-ntrebare, dar am o nedumerire cu vinul…
Vinul, vinul când se bea?
Înainte sau după?
…si in timpul… daca imi permiteti raspunsul!
O sa incerc eu in seara asta cu … un pic de sampanie. Romul “Appleton” mi l-a acaparat mama pt. prajituri
Numai ca o sa pun in loc de inghetata… frisca facuta de mine in casa cu inlocitori de zahar. Uite asa am adaptat reteta si am agaugat-o in lista alimentelor permise de regimul “Montignac” (zahar nu, grasimi da, sampanie da)
@) Bucatarescu
Da, tu poti incerca si asa, nu si eu, ca-s diabetic, asa ca vinurile dulci…!
@) Adriana Parisi
Cu sampanie? N-am incercat, dar ma tenteaza gindul piscaturilor…
Sampanie rose, mai de desert!
@) Bucătărescu
Sigur că vă permit, de ce nu, că unele fructe se potrivesc unui vin bun.
Altfel:
S-a dus una la nutriţionist şi i-a făcut omul o listă cu alea-alea, asta da, asta ba, mă rog, ştiţi cum e. Şi femeia, după ce-a înţeles la ce are dezlegare şi la ce ba, îl întreabă cu o privire nevinovată: ”Da, domnu doctor, io n-am înţeles, când să mănânc astea, înainte sau după masă?” ”Doamnăăă, zice omul, ÎN LOC DE!!!”
Eu nu prea înţeleg – salata asta e pentru cei care se lasă de băut, ori pentru cei care se-apucă de? Adică, n-are şi ea o indicaţie terapeutică – aşa, gen între mese, după, înainte de masă sau chiar pe?
Alt incovenient – scuze, maître dar mă ştii de cîrcotaş! – ar fi varietatea licorilor. Imaginaţi-vă un grup de oameni puşi pe ameţitoare vitaminizare: unul vrea Jack Daniels’s karotenoide, altul – Grant’s flavonoide, şi tot aşa.
Nu e bine, părerea mea. Cum nu-nţeleg de ce ţuica de prună – îngălbenită-n butoi de dud – n-are nici o pretenţie. Şi – slavă, domnului! – galonată e!
Inima-Rea: cred ca e o scuza perfecta pentru cei care vor sa bea fara sa recunoasca asta explicit. In fond, un desert nu a facut rau nimanui niciodata::::)))))
@) Inima-Rea, Bucatarescu
Se poate si ase, se poate si ase, se poate oricum – cind se poate, desigur!
Un pic de bautura buna sa fie si nu mai e nevoie de nici un pretext!!!
Korrekt!
Daca_nu_nu, e momentul sa ne spui ce mai (pre)gatesti tu cu coniac! In afara salatei de fructe…
Nu (pre)gătesc nimic cu coniac. Nu că n-ar fi bun, dar ştii cum zice vorba cântecului: ”Şi la tăţi le-o dat cu caru / numa mie cu paharu…”. De-aia nu risipesc orzul pe gâşte. A fost o vreme când îmi plăcea să mai gust câte-un stropşor. Dar mi-e c-am fost prea cumpătată şi-am zis câte puţintel s-ajungă la toată lumea. Dar toată lumea n-a gândit ca mine şi când s-o văzut cu glaja la mână, o zis ”pup-o, Petre!” şi dac-ai mai văzut-o domnia ta şi eu am mai văzut-o, dacă nu, nu.
Rar de tot, când sunt în formă bună, închin şi eu, ca tot creştinul, alăture de-un prieten drag, şi sorb un strop, să mai rămână şi pe altădată…
Nu, nu gătesc nimic cu coniac. Îl ţin de sărbători…