|

Liviu Antonesei: “Traim in epoca ghiveciului, a bulionului…” / Interviu cu Bucatarescu

1. De ce mănînci?

1. Sigur, de la bun început, toate fiinţele mănîncă pentru a supravieţui, însă omului nu-i ajunge asta şi, atunci, în loc să înfulece ori să pască, a inventat arta culinară. Cum sînt şi fiinţă în general, dar şi om, mănînc şi pentru a supravieţui, dar şi pentru a-mi satisface anumite plăceri senzoriale şi, într-un ceas bun, nu doar senzoriale.

 2. Ce mănînci cu plăcere?

2. Sînt un omnivor convins, chiar calificat aş putea spune, prin urmare mănînc puzderie de bucate cu plăcere, chiar cu mare plăcere! Însă plăcerea nu este legată exclusiv de ce anume mănînc, ci şi de context – deci de starea mea de spirit din momentul mesei, de comeseni, uneori chiar de situaţia meteorologică. De pildă, îmi dau seama că mănînc mai degrabă mecanic atunci cînd sînt foarte obosit, dar am un ritm bun, o stare bună cînd oboseala e uşoară.

 3. Ce alimente deteşti?

3. Scurt spus, detest alimentele incolore, inodore, insipide! Şi nu sînt chiar atît de puţine, cum ne imaginăm cu grăbire!

 4. Consideri vinul un aliment?

4. Păi, pînă şi birocraţii de la Bruxelles îl consideră un aliment, devreme ce nu-l accizează! Dar eu cred că e mai mult decît atît – uneori, adevărul însuşi e în vin, cum o ştiau deja strămoşii noştri latini, alteori e licoarea eminentă a prieteniei, nu de puţine ori e un medicament. În opinia mea, produsul acesta viu, care este vinul, e un adevărat miracol.

 5. Ce vinuri îţi plac?

5. Sigur, prefer vinurile roşii şi seci, aproape indiferent de soi şi de locul de provenienţă. Inclusiv cele populare, cum ar fi unul de aici, din Moldova, în care simţi gustul proaspăt al strugurilor, căruia i-am uitat pe moment numele. Mi-am amintit, fragă se cheamă! Dacă e să participi la o „pomana porcului”, ceea ce mi se întîmplă tot mai rar, e şi păcat să alături un alt vin. În tinereţea mea, regretatul profesor Ion Alexandru Angheluş din Huşi făcea un Muscat Hamburg incredibil de bun. Din păcate, o dată cu plecare dumisale într-o lume poreclită  mai bună, reţeta pare să fi fi dispărut şi ea. Dar nu sînt nici sectar, nici idiot, aşa că nu voi ezita să beau un vin alb şi sec la peşte sau la fructe de mare. Şi aici paleta e foarte largă, de la vinurile de Rhin sau din Alsacia-Lorena şi pînă la Frîncuşa de Cotnari – singurul vin al podgoriei la care mai am acces! – pot apela la aproape orice soi.

 6. Ce alte băuturi deguşti?

6. Dacă e vorba de degustat, nu de băut, un păhărel de palincă merge o dată la cîteva luni, cum merge şi unul de vodcă Zubrowka, dacă sînt în Polonia, sau de Rameros, un excelent calvados de Bucium, cînd sînt acasă. Mai des însă, chiar dacă nu cu mari performanţe cantitative, beau whisky şi whiskey, preferîndu-le pe cele single malt şi cu o vîrstă cît de cît respectabilă. Nu beau niciodată bere. De cîţiva ani, ştiu şi că nu am voie, pentru că are gluten în compoziţie, dar şi cînd credeam că am voie, nu consumam mai mult de o sticlă la cîteva luni. E o băutură pe care nu o înţeleg şi chiar mă mir că are atît de mulţi fani! Să bei bere cînd există atît de multe vinuri bune, mi se pare un fel de sacrilegiu.

 7. Ştii să găteşti? Dacă da, spune-ne o reţetă!

7. Da, aş putea spune că ştiu să gătesc, deşi o fac foarte rar! Păi, n-o să dau o reţetă aici, devreme ce furnizez periodic site-ului reţete una şi una!

 8. Ai pregătit vreodată cina pentru o iubită?

8. De cele mai multe ori chiar pentru o iubită am şi gătit. Dragostea e unul din cele mai puternice stimulente care mă pot expedia în bucătărie! Eu gătesc numai de plăcere, numai cu plăcere.

 9. Consideri gastronomia o unealtă de seducţie?

9. În ce mă priveşte, n-o consider, pentru că am mulţime de alte atuuri, dar poate fi o excelentă metodă de seducţie! Nici nu ştiu bărbaţii cît pierd dacă nu ştiu să gătească şi dacă nu o şi fac din cînd în cînd! Mulţi ar fi uimiţi să afle de cîte ori a cîştigat arta gastronomică acolo unde au pierdut şi frumuseţea, şi inteligenţa, şi banii, şi insistenţa!

 10. Ce ai cere să mănînci înaintea …execuţiei tale? (Anthony Bourdain a spus ca “pîine cu untură şi sare”…)

10. Nu ştiu exact ce aş cere, dar aş cere să-mi gătesc eu masa cu pricina. În fond, ar fi vorba despre unul din marile momente ale vieţii/morţii mele!

 11. Ai vreo metaforă culinară pentru lumea de azi?

 12. E o lume foarte amestecată, foarte confuză, cred că e un ghiveci sau măcar un bulion! Cu multă îngăduinţă, am putea spune chiar, cu formula consacrată, „bouillon de culture”! 

Citeste si:

Tags: ,

3 Responses for “Liviu Antonesei: “Traim in epoca ghiveciului, a bulionului…” / Interviu cu Bucatarescu”

  1. Alice says:

    Daca as avea si eu un sort asa frumos ca al lui Liviu Antonesei, cred ca as pune mai multa pasiune in gatit si retetele ( pe care in general le cam… rasolesc pe ultima suta) mi-ar reusi mai bine!
    Da, geniala formula “bouillon de culture”, cui apartine?

  2. Bucatarescu says:

    Alice, sortul lui Liviu, pozat la venetia, e superb, de acord. Iar bulionul cultural e formula unei celebre emisiuni a lui Bernard Pivot.

  3. @) Alice

    Dar sorturi personalizate se pot face in mai multe ateliere din Venetia. Cine e mai tipicar, isi poate face si boneta!
    La intrebare, vad ca a raspuns deja Bucatarescu insusi!

Leave a Reply