|

Bucatarul indragostit la Hiltl – Paradisul vegetarian din Zurich

IN 1898, Ambrosius Hiltl deschidea la Zurich, pe Sihlstrasse, primul restaurant vegetarian european. Iata ca, de mai bine de un secol, intr-o tara a carnatilor, a branzei si a cartofilor, nu doar ca supravietuieste o Mecca a dovleceilor, rosiilor sau ardeilor, ci si stabileste un standard culinar. Mi-a fost dat a-mi incep periplul gastronomic elvetian aici, inarmat cu un voucher in valoare de 40 franci elvetieni. Am vrut sa-mi alcatuiesc un meniu unitar, asa ca am atacat doar bufetul indian de la parter, fascinat de aromele picante de acolo. Aproape tot ce am ales de aici deborda de sofran, piper sau curry! Am inghesuit pe farfurie orez bamati, fasole alba cu bob enorm, naut cu sos iute, felii de vinete prajite, cubulete de dovlecel, diferite “pachetele” de foietaj fin umplute cu pasta de legume condimentata, tofu (branza vegetariana din soia, nu din lapte) in diferite combinatii si, pentru desert, aloo gobi, acele gogosele indiene insiropate cu apa de trandafiri. Sistemul de aici e ca se plateste la geutate, scazand tara farfuriei, iar eu m-am incadrat perfect, din ochi, obtinand un scor de 37,75 franci! Asta chiar a insemnat o farfurie plina ochi cu mancare bine aditivata cu mirodenii, asa ca a trebuit sa-mi stng setea cu doua carafe de jumatate de litru cu “limonada” de portocale amare!

Citeste si:

Tags: , , , , , , , , ,

19 Responses for “Bucatarul indragostit la Hiltl – Paradisul vegetarian din Zurich”

  1. @) Bucatarescu

    Ca sa vezi ca nu sint sectar, apreciez aceasta dezlantuire vegetariana! Desigur, ea trebuie sa se petreaca rar, cu masura cum s-ar spune! De altfel, o data, la Minastirea Neamtului, intr-o vinere mare, dupa o deschidere cu salata de vinete, masline uriase si rachiu cu schinduc, urmata de un ghiveci calugaresc si un pilaf cu masline, ciupeci si enspe mii de mirodenii, imi amintesc ca i-am spus PF, care pe atunci era doar IPS, ca “asa, sa tot postesti”. N-a fost rau nici raspunsul PF Sale: “Nu scrie nicaieri ca postul trebuie sa fie un chin…”.

  2. Bucatarescu says:

    Liviu, am praznuit si eu la numita manastire, de vreo doua ori, cu doi stareti diferiti, si-mi amintesc ca am prins inclusiv un post. A fost ca-n proza lui Voiculescu: mancaruri variate, foarte gustoase, servite din abundenta si stropite cu rachiul de care pomenesti. O intrebare doar: cu ce e aromat – cu “schinduc” sau “schinduf”? Poate ne ajuta cineva…

  3. Bucatarescu says:

    Ce am uitat sa spun: kilogramul de mancare vegetariana costa 55 franci elvetieni (aproximativ 55$, cam 41 euro). Ca roman, nu mi se parea deloc ieftin, noroc cu voucherul!

  4. @) Bucatarescu

    A, deci stii despre ce poate fi vorba o masa de post la Neamt! Cit am putut eu fi atent si auzi, calugarii pareau sa spuna, mereu, schinduc, dar nu punem la fel de multa baza pe auzul meu ca pe ochii mei, ca sa nu mai vorbesc de gust! Cum nu exclud sa fi avut cu totii o pronuntie eronata. Dar cautam pe google, maitre!

  5. Bucatarescu says:

    Pe google, scorul e zdrobitor in favoarea “schindufului”, dar DEX-ul da “schinduc”… Chestiune de decizie! Eu am avut senzatia ca staretul si calugarii ziceau cu “f”, asa am si consemnat, cu vreo 13-14 ani in urma, intr-un articol din Luceafarul, reprodus in “O slabiciune pentru pisici”. Textul se numea “Flora si Vasilescu guverneaza in Paradis” si nara aventura prietenilor nostri poeti, care, noaptea, au evadat din manastire si au fraternizat cu bastinasii la carciuma din sat. Spre ziua, localnicii l-au propus pe raposatul Ioan Flora presedinte, iar pe Lucian Vasilescu – prim ministru::)))

  6. @) Bucatarescu

    Deci, par corecte amindoua. Asta e, ne impacam cu gindul! Cit priveste propunerile localnicilor, cred ca nu erau mai putin intemeiate decit cele facute de partide de-a lungul celor peste douazeci de ani de pluralism, de alegeri libere si corecte!

  7. Bucatarescu says:

    De fapt, cred ca erau singurele cat de cat intemeiate…

  8. Feliz says:

    @Bucatarescu: ieftin nu e, intr-adevar, dar se intimpla la Zurich… ce vrei si tu acum? ;)

  9. Bucatarescu says:

    …oricum, teribil de bun! as reveni oricand, ca sa pot trece de bufetul indian si sa aprofundez si celelalte oferte vegetariene de la Hiltl!

  10. Feliz says:

    Da, da… si eu. Dar, cu brînza aia cum e? Ai gustat ceva macar? Ca de adus… nu mi-ai adus neam :D

  11. Bucatarescu says:

    Branza nu prea am avut ocazia sa gust! N-a fost sa fie! Dintre putinele testate, mi-a placut Appenzeller, maturata intr-o saramura cu ierburi aromate, in care se poate adauga vin alb sau cidru.

  12. Alice says:

    Subscriu oricind la un astfel de meniu vegetarian, mai ales pe vreme de canicula mi se pare grozav. Mi-a ramas gindul la gogosele indiene insiropate cu apa de trandafiri… Sint bune? E pregnanta aroma de trandafiri? Eu sint innebunita dupa ceaiul de trandafiri – preferatul Mariei Antoaneta, dupa cite se spune -, dar si dupa dulceata cu pricina. Asa ca m-ar interesa sa aflu reteta unor asemenea gogosele.

  13. Bucatarescu says:

    Gogoselele sunt delicioase, dar, pentru multi, ar putea parea prea dulci! In orice caz, aroma de trandafiri e pregnanta!

  14. Feliz says:

    Bucătărescule, te provoc: cumperi niste apa de trandafiri bulgareasca de printr-un hypermarket si… astept sa-mi spui aici, public, cum, intr-o dimineatza racoroasa (de-ar da Domnu’!) o vei fi trezit tu pe Nana în aroma gogoselelor indiene. Alaturi de o cafea abudinda, of course! ;)

  15. Bucatarescu says:

    Apa de trandafiri bulgareasca nu are nici o legatura cu cea indiana…

  16. Adriana Parissi says:

    Feliz, lasa-le inclo de gogosele ca au multe calorii… dar daca insisti ma duc eu la prinz sa maninc una si pt tine :) Bucatarescule, mi-ai facut o pofta… si ca naiba, am rest indian bun aici (a se citi ispita), linga servici…

  17. Bucatarescu says:

    …Dar e vegetarian? … “that is the question”

  18. Feliz says:

    Bucatarescule, ca de obicei, cauti mii de scuze. Fa tu gogoselele alea si vedem noi cum ne descurcam cu apa aia :P

    Adriana, acum sint chiar f bine; din punct de vedere al unei eventuale ispite. In nici un caz nu trec prin ce-am experimentat anul trecut: in timp ce citeam un material turistic despre Creta, ajung la momentul in care autorul te trimitea la savurat gogoselele cretane cu miere si scortisoara, alaturi de o cafea, pe o terasa ce da spre mare… Terasa n-aveam, mare n-aveam… aveam, in schimb, Gogoasa Infuriata. Asa ca am lasat totul balta si am alergat pina acolo (si nu era deloc aproape de birou). M-am intors cu bunatati gogoseristice pentru toti colegii… Genul asta de pofta devastatoare il mai experimentez si cind vine vorba de cele spaniolesti, pe nume churros. Care merg divin alaturi de o cafea sau de o ciocolata calda amaruie…

  19. Bucatarescu says:

    Gogoselele ..orisiunde cresc!

Leave a Reply