|

“Sucitura” cu mere si “fohoi” /Bucatele copilariei(4) …povestite de Florica Bud

          Duminica şi în zilele de sărbătoare era danţ (dans) la şură, unde cântăreţii de etnie romă picurau jar în picioarele dansatorilor. Cu timpul locuitorilor comunei Ulmeni le-a pierit entuziasmul, mai cu seamă din cauza cooperativizării forţate. Mulţi dintre ei lucrau şi la oraş şi în C.A.P-uri. Încet-încet tot mai puţini amatori de danţ se strângeau în gura şurii. Până când s-a renunţat şi la el şi la vergel, ce se organiza pentru copiii aflaţi în jurul vârstei de 11 ani. Singura distracţie rămăseseră nunţile.

            Dar, până să ne bucurăm de sărbătoare, trebuia să parcurgem săptămâna prin muncă. Dacă ne aflam în timpul şcolii, munca noastră era învăţătura. Aşa a hotărât bunica Valeria Maria Trif, bunica paternă. Ea iubise mult şcoala. Făcuse şapte clase în limba maghiară, fiind mereu premianta întâi. Părinţii săi erau săraci şi aveau patru copii. Bunica Valeria era cea mai mare. Şi fiindcă mama ei paralizase a trebuit să aibă bunica grijă de ei. Nu a putut să meargă la şcoli înalte să se facă măcar învaţătoare, aşa cum visa, chiar dacă urma să fie ajutată material de cei avuţi.

             A rămas în sat şi a învăţat să coasă la moşină( maşina de cusut). Dar tragedia nu a fost munca, ci faptul că a trebuit să se căsătorescă cu bunicul Victor, Victoru’ lui Hedeş (ţinută dreaptă) un bărbat frumos, semeţ şi bogotan. Dar avea o mare hibă, rămăsese repetent, chiar în clasa unde bunica fusese premiantă. Odată însurat, întârzia prea mult la făgădău (bufet) şi îi plăceau cam mult… femeile. Nu l-am cunoscut pe bunicul Victor decât din poze. Murise de tânăr din cauza băuturii. Fusese un bărbat falnic, brunet şi cu mustaţă. În secret îl simpatizam foarte mult. Cu timpul l-am asimilat lui Rhett Butler, bucuroasă că aveam în familie şi un personaj interesant. Ceilalţi membri fuseseră cu toţii la locul lor. Copiii se născuseră la timp, femeile erau harnice şi gospodine, mult prea cuviincioase, pentru care bărbaţii erau un rău necesar. Atât o duruse pe bunica căsătoria ei cu repetentul clasei încât, din respect pentru suferinţa sa la care eram părtaşă, devenisem de-a lungul anilor o bună ascultătoare şi nu am discutat decât cu băieţi care învăţau bine. Ştiu, sună înfiorător de descriminator lucrul acesta!   

           Cât a trăit bunica Valeria, ea ne gătea. Încă mai aveam cuptorul mare în bucătăria din vaioage. Cuptorul era multifuncţional şi lung cât încăperea. În faţă era cuptorul de pthită (pâine) propriu-zis, cu două uşi mari. Deasupra era plita şporului (sobei) pe care se gătea. Lateral-spate era lerul, un cuptor mai mic pentru o singură tepşe (tavă) de pthită sau mălai (pâine din făină de porumb). Mălaiul şi mazărea (fasolea) îi talpa casei, era dictonul ţăranului sărac. În spatele cuptorului se afla o căldare mare din cupru pentru fiert haine. Căldarea şi lerul aveau sursele de foc separate.

            Sucitura (cozonacul) de post, cu mere şi fohoi (scorţişoară) era o bunătate cu care ne aştepta de la câmp, bunica. Se face din aloat (aluat) simplu de pthită (pâine), adică din fărină (făină), elestău (drojdie) şi apă. Aloatul se lasă la dosthit (dospit). Coca se întinde pe curpător (fund de lemn). Separat se dau merele Şohar (soiul de măr pe care îl aveam) prin răzălău (răzătoare). Se adaugă mnierea (zahărul) şi fohoiul. Se stoarce compoziţia de sucul lăsat de mere. Se întinde  foia (foaia) de aloat cu sucitoarea. Se pun merele. Se rulează foia. Se unge tepşa (tava) cu un strop de oloi (ulei). Pe patul tepşii presărat cu  fărină nulaş (făină albă) se aşează o frunză de curethi (varză) şi apoi se răstoarnă viitoarea sucitură. Servită la o fingie (cană) de lapte muls atunci de la Mândraia, o felie de sucitură cu mere – liberschimbistă,  merita chiar şi  un… regat!

FLORICA BUD este scriitor si a primit numeroase premii literare. www.floricabud.ro

Citeste si:

Tags: , , ,

7 Responses for ““Sucitura” cu mere si “fohoi” /Bucatele copilariei(4) …povestite de Florica Bud”

  1. Cuisinette says:

    Am citit cu sufletul la gura… pt ca reflecta ceva si din viata mea.

    Strabunica mea unguroaica s-a “ratacit” cumva prin Moldova, unde s-a casatorit cu strabunicu si a creat o familie nu tocmai mica. Copil mic fiind am intalnit-o de vre-o 2 ori inainte de a muri, o femeie cu parul alb (odinioara negru ca smoala) si ochi patrunzatori ca gheata. Pana in ultima zi a vietii ei a refuzat sa vorbeasca romaneste… si dupa cate stiu eu nu si-a invatat copii sa vorbeasca ungureste. A trait o viata vorbind un dialect ciudat moldovenesc-unguresc care mai tarziu avea s-o influenteze pe bunica mea.

    Erau mai instariti decit majoritatea din sat. Cand bunica s-a indragostit de coate goale (bunicul) si au decis sa fuga in lume… cind au venit inapoi, bunica era si insarcinata dar si dezmostenita de strabunica :)

    Insa bunicii au reusit sa faca o viata frumoasa, au avut de toate, dar cel mai de pret dar a fost dregostea si caldura lor sufletsca.
    La sanul lor m-am simtit cel mai in siguranta in viata mea.

  2. Florica Bud says:

    Cuisinette ma bucur ca simti la fel. Este greu sa te intorci din nebunia lumii de azi in universul asezat al copilariei si a micilor bucurii culinare sanatoase de atunci.

  3. Bucatarescu says:

    Doamnelor, ma bucur nespus ca ati gasit un element comun! Sper sa devenim o retea de oameni cu amintiri culinare. Inceputul a fost facut. Acum astept si mai multi prieteni, de pretutindeni, care sa ne impartaseasca amintirile si experientele lor gastronomice!

  4. lorena says:

    vaaaaaai ce mişto e reţeta asta!!! iar regionalismele ardeleneşti mă ung la inimă (din secuime vin şi eu ;)

  5. Bucatarescu says:

    Lorena, tu de ce nu ne povestesti amintirile tale culinare? M-as bucura sa castig inca un scriitor pentru site!

  6. Draga Florica,
    Cred ca este stilul care ti se potriveste cel mai bine in orice caz eu il admir si te simt in el ca si pestele in apa.
    Sunt si eu bantuita de amintirile si retetele copilariei pe care le prepar inca adeseori. Splendide !!! Pot sa va dau retete bucovinene : de alivenci, de chisalita, de supa cu togmagi, de rasol cu sos de hrean, de “pleatzki”, toci, etc…

  7. Bucatarescu says:

    Cornelia, te astept cu retetele bucovinene. Te rog, trimite-mi la dan.boerescu@bucatarescu.ro sau office@bucatarescu.ro. Sa facem un serial de retete de acolo, “de sus”! Multumiri!

Leave a Reply