|

Un cartof, doi cartofi (in versiune cipriota)… de la NICK SAVA

Cei mai mulţi bărbaţi ştiu să gătească… ouă. Să le fiarbă, mai precis. Sau să le dea drumul în ulei încins (dacă nu e prea încins…). Dar unii chiar se pricep să prăjeasca nişte… cartofi.

De exemplu, ciprioţii (greci). Aveam un coleg pe la restaurantul „mediteranean” unde îmi cîştigam existenţa într-o vreme. Eu - cook, el - ospătar. În meniu aveam, bineînţeles, şi un fel-două de cartofi, mai ales din cei la tavă, greceşti… Dar Nikkos, cipriotul, mereu zicea că noi nu ştim să gătim „patates”. Pînă mi-a sărit muştarul (şi pe bluză…) şi i-am spus: „Ia, măi Nikkos, fă-ne de ruşine!”

Şi-a băgat Nikkos nasul prin cămară, s-a uitat la cartofii pe care îi aveam acolo (mari, dolofani, curaţi…) şi a zis: „Mîine!” A doua zi a venit cu o pungă de cartofi „noi”, jumătate albi, jumătate roşii – din cei ce prin Canada li se zice „nuggets” (pepite). I-a lăsat să se înmoaie în apă, i-a stropit cu sare şi i-a frecat în ştergar, curăţindu-i de pieliţă, după care i-a aruncat în apă, după care i-a zvîntat în ştergar. Apoi mi-a cerut nişte tigăi „mai mari” şi mi-a zis: „Fii atent!”

A turnat în tigăi ulei de măsline aşa, cam de-un deget, şi l-a lăsat să se încingă. Nu să dea în clocot, ci doar să facă buline („E foarte important!”, zice el) Apoi a pus cartofii unul lîngă altul, pînă a acoperit fundul tigăilor – dar pe un singur rînd! („E foarte important!”, a repetat).  Or fiert cartofii în ulei vreo 10 min, pe-o parte şi pe alta. A vîrît un cuţitaş într-unul şi a zis: „Gata! Acum, fii atent!”

A aruncat cartofii (cu ulei cu tot) în strecurătoare, apoi a întors cartofii strecuraţi în tigaie. Şi a turnat cîte o cană cu vin roşu vîrtos: cabernet sau merlot. Nu neaparat foarte sec – deşi se pare că vinul cipriot este dry. În vin a aruncat cîte un vîrf de cuţit de coriandru pisat. A învelit cartofii în zeama de vin şi a lăsat să se evapore vinul – vreo 5 min. A dat cu sare şi piper proaspăt măcinat şi un „pitch” de cimbru. A pus tigăile între noi, angajaţii restaurantului, şi a zis „Poftă bună!”

Nu ştiu cît de bună a fost „pofta”, dar cei mai iuţi de mînă au apucat ultimii doi cartofi din tigăi. Nici farfurii nu ne-a trebuit! (Se pare că ciprioţii chiar aşa îi mănîncă, direct din tigaie.) Aşa am cunoscut cea mai populară mîncare cipriotă, Patates Antinahtes. Iar eu am învăţat cum să gătesc cartofi cu adevărat buni! Uşor şi în scurt timp, tocmai bine pentru oaspeţi neaşteptaţi. Niciodată nu m-au făcut de ruşine…

 Ingrediente:

 15-16 cartofiori noi                                                        2 pahare vin roşu

Ulei de măsline (după ochi)                                           2 linguriţe praf de coriandru

Sare, piper proaspăt, cimbru (după gust)

 Notă: Pof fi puşi, garnitură, lîngă mîncăruri de carne; dar, pentru ciprioţi, este o masă în sine: un mezze (aperitiv cald)

Nick Sava este scriitor (3 carti publicate), pictor, student. Brasovean, stabilit la Iasi dupa 18 ani traiti in Canada. Redactor sef al revistei in limba romana, aparuta in Vancouver (2000-2008), momentan on hold (www.atheneum.ca) site; http://nicksava.net

Citeste si:

Tags: , , , , ,

14 Responses for “Un cartof, doi cartofi (in versiune cipriota)… de la NICK SAVA”

  1. Feliz says:

    Mama cum e asta… ma declar fan înainte să-i încerc. Și asta pentru că i-am mirosit pe cartofii ăștia “învinuiți” a fi din categoria… delicatesuri!

  2. Bucatarescu says:

    Zeama de vin si coriandrul suna teribil de apetisant…

  3. Adriana Parissi says:

    Ma intreb daca partea cu vinul e ceva specific cipriot. Spun asta pt ca asa zisii cartofi grecesti se fac cum a spus el minus vin. Cartofii se fierb putin in apa apoi in ulei de 1 deget pe fundul tavii la cuptor, cu mirodenii. In felul asta se imbiba cu mai putina grasime decit cartofii prajiti obisnuiti. OK, daca insistati de fapt, grecii care nu tin la silueta ii coc in cuptor numai in ulei, insa chestia cu jumate fierti jumate prajiti am luat-o de pe blogul unei grecoaice din insula Rodos :) In plus asa se servesc aici la rest. grecesti, greek food festival etc

  4. Adriana Parissi says:

    Nu stiu unde sa pun comentariul asta. Cuisinette am gasit o reteta de piine greceasca cu crusta groasa. Nu am incercat-o dar o sa o comit in weekendul asta. http://greekfood.about.com/od/greekbreadspitas/r/horiatikopsomi.htm

  5. Cuisinette says:

    Adriana, Σας ευχαριστούμε πάρα πολύ pt link, am sa incerc reteta de cartofi si varianta noua a painii, pare foarte interesanta si aproape de ce caut eu.
    Am avut ocazia de a trai printre greci vre-o 4 ani jumate… si pot spune ca i-am impresionat si pe ei cu citeva bucate romanesti. Cea mai apreciata a fost o banala mancare de fasole alba cu care am dat-o gata pe o bunicuta cu experienta culinara foarte vasta.

    Cit despre cartofii deliciosi, si bunica mea facea ceva similar insa nu cu vin ci cu zama de supa… si de prajit ii prajea in untura.

    Frecatul cu sare pt a inlatura coaja se mai poate obtine si cu malai ud.

    Kαλή όρεξη!

  6. Adriana Parissi says:

    Cuisinette, parakalo (nu stiu sa scriu in grek). Promit ca dupa ce termin dieta asta low carb si ajung la greutatea dorita, prima mincare pe care o voi executa vor fi cartofii bunicii tale (efectiv mor de pofta) dar nu cu untura ci cu grasime de rata, ca frantujii. Pina atunci maninc fasole a la Bucatarescu gindindu-ma la cartofii tai :)

  7. Bucatarescu says:

    Da, si eu cred ca e o chestie de specific local. Nick, ne poti da ceva detalii suplimentare?

  8. Bucatarescu says:

    Da, in untura curata (“extra virgin”) au alt gust decat in ulei. Problema apare cand incepi sa refolosesti untura, in final da o senzatie de ranced. Insa untura curata e magnifica! Am testat in Ungaria ceva fabulos: untura de porc “fara colesterol” din rasa Mangalita. Incredibil ce gust avea! De asemenea, untura de gasca ungureasca, servita cu ceapa dulceaga de Mako, prajita doar un pic si bine scursa…

  9. Cuisinette says:

    Adriana, am cartofii pe foc… ii fac la fel ca in reteta ta ca sa vad diferenta. Abia astept sa vad cum ies si cat de buni sant.

  10. Adriana Parissi says:

    :) Astept si eu sa-mi spui. Intre timp poate ne impartasesti reteta cu care ai impresionat-o pe bunicuta grecoaica? Prietenul meu (care e turc) a facut azi fasole alba in sos de rosii si mi-a explicat diferenta intre iahnie si plakie… poate scriu ceva pe aceasta tema pt ca ceea ce numim noi iahnie nu e iahnie…dar in fine am luat multe cuvinte de la turci cu inteles mai mult sau mai putin bun…
    eu am facut vinete :)

  11. Bucatarescu says:

    Ok, asadar ce e IAHNIE si ce e PLACHIE? Presimt ca voi avea o revelatie!

  12. Cuisinette says:

    Catofii au iesit divini, i-am preparat in coaja cu mirodeniile aferente. Nu i-am mancat pe toti ca au fost si alte bucate la masa dar jumatate s-au dus deja. Un deliciu… am si poze dar probabil ca le voi afisa pe blog-ul meu. Te creditez binenteles :)

    Apropo si eu am facut salata de vinete, insa coapte pe jaratec afara :)

    Plachie, este pestele la cuptor in fel si fel… dar de obicei gatit in orez. La felul asta de mancare spunea bunica plachie.
    Iahnia, de fapt se refera la mancarica… poate fi de multe feluri… fasole, ceapa, carne cu sos.

  13. Adriana Parissi says:

    Cuisinette, ma bucur ca au iesit buni cartofii (emoticon pfticios). Ce se numeste in general in Ro iahnie de fasole (mincarica, fara carne) la greci si la turci se numeste plachie (pilaky fasulye). Iahnia trebuie musai sa aiba carne, de orice fel, inclusiv peste. Iahnia e de fapt carne inabusita in sos de ceapa cu rosii si ulei de masline. Exista iahnie de peste (tavuk yahnisi) :)

  14. Bucatarescu says:

    Asadar, iahnia e musai cu carne, indiferent de care ar fi ea. Se pun si fructele de mare?

Leave a Reply