|

Coptatura domneasca legata cu ata / Bucatele copilariei (9) …povestite de FLORICA BUD

Duminica şi de sărbătorile de peste an aveam şi felul trei la masă, respectiv coptătură (prăjitură). Ea putea fi cu brânză de vaci, cu mere, cu silvoiţ (magiun) sau cu nucă. Femeile casei făceau un aloat (aluat) fraged din fărină nulaş (făină albă), la care adăugau o lingură de unsoare sau de oloi (ulei), groşthior (smântână) sau lapte acru, ouă şi brouză (bicarbonat de sodiu). Plăcintele, pancovele (gogoşile), ciurigăile (minciunelele), scovergile (clătitele), lipthiile (lipiile), reteşele, turtele de mălai, pogăcele cu jumări… adică… ceva pe lespede (tigaie), se făceau în cursul săptămânii şi erau pe post de felul doi.

Cea mai rapidă coptătură era cea turnată în două culori. Pentru asta era nevoie de făină, ouă, lapte acru, zahăr, brouză, oloi. Se împărţea aluatul în două vase. Într-unul se adăuga cacao, se turna aluatul simplu în tepşa tapetată cu oloi şi fărină (făină), peste el se turna cel cu cacao. Cele două straturi se combinau, dând naştere unor forme bizare. La întrebarea noastră, a copiilor, ce este asta? primeam răspunsul: coclintă sau coptătură domnească legată cu aţă.

De Paşti şi de Crăciun, mamica făcea la început coptături cu moşina (biscuiţi de casă). Ei se făceau dintr-un aluat fraged, cu unsoare (untură), făină albă, o fingie (cană) de lapte acru, o lingură de untură, o fingie de mniere (zahăr). Se adăuga vanilie şi coaja de la un ţitrom (lămâie). Se instala pe marginea mesei moşina de tocat piţă (carne). Se înlocuia ciurul cu formele de prăjitură, alegând forma care ne plăcea. Noi, copiii, prindeam cu ambele mâini cârnaţul de aluat, ca să nu se rupă. Apoi, îl tăiam în bucăţi potrivite. Ungeam tepşa cu oloi şi presăram un pic de făină. Prăjiturile cu moşina se păstrează bine vreme îndelungată, dacă scapă cu… viaţă. Alte delicatese erau cornuleţele cu silvoiţ, care ţi se topeau în gură, făcute tot din aluat fraged, umplute cu silvoiţ, rahat sau nucă amestecată cu silvoiţ. Când ele erau gata, eu şi sora mea le se presăram cu mniere moşinată (zahăr măcinat cu maşina) şi cu un plic de vanilie. Ce gust avea vanilia atunci! Acum are gust de prostie omenească!

După ce terminam cu uscăturile (coptături cu moşina, cornuleţe), venea la rând coptul foilor de prăjitură, cu cremă. Ele se plămădeau fie cu sale-cale (amoniac), fie cu brouză (bicarbonat de sodiu). Cremele pentru aceste foi ţineau de imaginaţia gospodinelor şi puteau fi din făină, zahăr, lapte, şi cavei (cafea Cicoare), din făină, zahăr, lapte şi vanilie sau, pur şi simplu, silvoiţ sau dulceaţă. O prăjitură care a rezistat în timp este prăjitura-televizor. Ea este clădită din două foi, cu sale-cale şi una de pandişpan. Cea din pandişpan se prepară din: făină, ouă, zahăr, oloi, apă şi brouză. Se separă gălbenuşurile de albuş. Albuşurile cu zahărul se bat spumă, până se încheagă. La gălbenuşuri se adaugă făina, o lingură de apă, o lingură de oloi şi brouză. Se amestecă bine ingredientele, iar apoi se adaugă albuşurile. Se pun la copt în tepşa tapetată. Cele două foi cu sale-cale se prepară din făină, cacao, o cană cu lapte dulce şi sale-cale. Foaia din pandişpan se pune la mijloc. Crema acestor foi este o cremă fiartă, din griş (gris), lapte  şi vanilie. Când se răceşte, se poate adaugă unt.

La loc de cinste era sucitura (cozonacul) cu nuci, sparte şi curăţate de noi, copiii. Sucitura putea fi de post şi de dulce. Cea de post se făcea din aluatul de pthită (pâine) şi se  putea umple cu măr, silvoiţ, ludău (dovleac) copt în ler (cuptor) sau curethi (varză). Sucitura de dulce era din aluat cu lapte, mniere, ouă, vanilie şi coji de ţitrom. Se umplea cu nuci, brânză, rahat, mai rar cu mac. Indiferent de câte prăjituri se făceau la Paşti şi la Crăciun, sucitura cu nucă nu lipsea niciodată. Pe vremea bunicii era, de altfel, singura prăjitură pe care o frâmântau doar la sărbătorile mari. În rest, mălaiul în lapte era prăjitura lor de bază. Sucitura cu nuci se prepară cu nucă proaspătă – care poate fi simplă sau amestecată cu silvoiţ – sau cu nucă fiartă în lapte, care este fără îndoială un cozonac rege. Foarte apreciată de noi copiii era şi sucitura umplută cu aluat amestecat cu cacao… Era un concurs între vecine, care dintre ele face mai multe şi mai bune coptături, asta depinzând de răbdarea şi priceperea gospodinei.

FLORICA BUD este scriitor, co-autor la “Mancaruri de altadata”. Alte titluri: “Barbatul care mi-a ucis sufletul intr-o joi”( Premiul ASB, 2005), “Mariatereza sunt eu” (Premiul Cartilor Anului, 2008) si volumele de poeme “Pierd monopolul iubirii” si “Crucificat intre paranteze” (premiul revistei “Nord literar”, 2010). www.floricabud.ro

Citeste si:

Tags: , , , , , ,

9 Responses for “Coptatura domneasca legata cu ata / Bucatele copilariei (9) …povestite de FLORICA BUD”

  1. Alice says:

    Ingeniosi termeni, dar “coptatura” ii bate pe toti. Ei, dulce grai de altadata!

  2. Florica Bud says:

    Draga Alice, ani de zile m-am straduit sa vorbesc si sa scriu literar. In clasa a saptea mi-a fost depunctata, cu doua puncte, teza la limba romana pentru ca in loc de avocat am folosit advocat(asa cum se spunea pe atunci pe la noi in Ulmeni.Acum ma chinuiesc sa imi aduc aminte termenii vechi.Noroc ca mai traiesc parintii mei si repede ii sun sa imi confirme.

  3. Rodica Eizikovits says:

    Pentru mine, nascuta si crescuta in Moldova, regionalismele imi suna precum o limba straina, dar una dulce si aromata, precum “coptatura” tocmai scoasa din cuptor…

    Minunat ca readuci la viata limbajul si farmecul acelor vremuri. Personal, vad in acest lucru si un omagiu adus parintilor tai. Transmite-le, te rog, urarile mele de bine.

    Cu drag,
    Rodica

  4. Adriana Parissi says:

    Florica te rog mult daca poti sa-mi spui cind apare cartea ta. Vreau mai multe exemplare. E absolut SUPERBA.

  5. Florica Bud says:

    Draga Adriana, daca imi trimiti adresa ta postala pe… florica_bud@yahoo.com… iti voi trimite din cartile aparute pana acum. Iti divulg un secret, povestioara *Bucatele Copilariei* a aparut intr-o forma mai simpla in *Mancaruri de altadata* semnata Dan-Silviu Boerescu, Catalin Paduraru, Florica Bud. Acum nu fac altceva decat sa o dezvolt.Daca maestru Bucatarescu se gandeste sa faca o antologie cu noi toti, fragmentele se vor regasi in ea. Daca voi fi o albinuta harnica si textele vor fi prea multe pentru o posibila antologie atunci voi scoate o carte… Multumesc pentru aprecieri, le voi pastra pe post de sampanie.

  6. Adriana Parissi says:

    Florica, multumesc. Am primit de la Bucatarescu “mincarurile de alta data” dar nu i-a venit inca rindul la lectura. Ma apuc de ea in seara asta.

  7. Cuisinette says:

    Draga Florica, pot spune ca sint fascinata de ceea ce scrii, iti multumesc din suflet.
    Sint de acord cu Rodica… iar parintilor tai le urez o viata frumoasa cu fericire si sanatate pana la adanci batraneti.

  8. Bucatarescu says:

    Va aparea, intr-adevar, o prima antologie anul viitor. Se vor regasi textele Floricai, dar nu numai!

  9. Adriana Parissi says:

    M-am apucat aseara de citit. E fascinant! Exact din aceasta cauza (ce spune Rodica) vreau mai multe exemplare din aceasta carte pt. rudele mele plecate din tara prin anii 70-80. Va fi o minunata surpriza de limba si retete pentru matusi, verisoare si nepotele care acum vorbesc romaneste cu accent englezesc. Si care in mod sigur vor fi extraordinar de bune gospodine pt ca mama lor e. Pentru noi, cei din diaspora, acesta carte este un cadou nepretuit. Multumesc inca o data Florica. O sa comand pe internet.

Leave a Reply