|

Crepe Suzette / O istorie de BOGDAN ULMU

Citeam un articol, în Oglinda Literară (revista condusă de amicul meu Gh. Neagu), scris de un împătimit al cuhniei din Israel, domnul Adrian Irvin Rozei. Rîndurile domniei sale mi-au produs o dublă meditaţie şi o nostalgie: în primul rînd, deplîng soarta acestor restaurante/cofetării din titlu; nu ştiu dacă există azi, în 2010, măcar zece, pe toată întinderea mioritică!(şi unele se mai numesc, vai!, barbar, Clătitărie!). Apoi, mi-amintesc cu tristeţe de faptul că un amic, Dudu S., a încercat acum vreo cincisprezece ani, să deschidă o creperie în Copou, într-un vad bun, teoretic, deoarece pe-acolo treceau zilnic, mii de studenţi şi profesori. După două luni, a dat faliment. Culmea! Într-o ţară în care ai crede că locuitorii mănîncă zilnic, clătite! ( de altfel, străinii sunt oripilaţi de faptul că 70% dintre restaurantele româneşti oferă, la desert, numai clătite şi îngheţată!).

Nostalgia ţine de anul 1975, cînd am mîncat, prima oară, minunata Crêpe Suzette, la restaurantul Intercontinental, din Bucureşti. Precizez: pe vremea aceea parcă nu-ţi venea să intri-n Intercontinental! Era hogeacul străinilor, plin de securişti, foarte scump şi selectiv în privinţa clientelei…Cumpăram des, de la cofetăria aflată la parter, torturi de fructe indimenticabile! Şi buşeuri cu ciuperci şi caşcaval! Şi multe alte minunăţii!

Revin: am luat, în primăvara lui 1975 un avans pe prima mea cărticică – vreo 5.500 de lei. Erau cam trei-patru salarii. Şi am vrut să văd cum e prăjitura cu pricina. Am tras de o prietenă să mă însoţească, treisferturi de oră: îi era frică să intre-n Intercontinental, deoarece lucra la Radio, la redacţia pentru străinătate, şi ştia că hotelul e înţesat de „băieţi cu ochi albaştri”. Eu nu lucram nicăieri, eram student, deci nu aveam prudenţe. Am urcat, la etajul 20, cred. Era un restaurant minunat! Cu ospătari stilaţi! Cu meniuri ameţitoare! Cu muzică liniştitoare…

Am băut ceva bun şi am cerut clătita cu pricina. Ni s-a adus masa caldă, lîngă masa noastră…rece. S-a preparat la vedere, la flacără vie a fondue-ului şi la lumina lumînării de pe masă. Desertul a fost minunat, dar a rămas, în memoria-mi imperfectă, surclasat de ritualul preparării…

Ca să nu-mi forţez mintea & imaginaţia, prefer să vă ofer reţeta adaptată de mine …via Adrian Irvin Rozei, care a asistat la spectacolul culinar într-un local superior din Gare de Lyon, poarta de intrare în Paris: „…Şeful de sală, sub privirea admirativă a ospătarului, care intervenea în momentele cruciale – avansînd o lingură, o portocală, sau o sticlă de alcool, exact ca-ntr-o sală de operaţie, în care profesorul-chirurg este asistat de învăţăceii lui, a extirpat din buzunar o cutie de chibrituri şi a aprins reşoul. Într-o tigaie de aramă a amestecat zahărul şi untul şi, după ce s-au rumenit bine, le-a înecat cu conţinutul unui pahar de suc de mandarine, proaspăt stoarse de asistent. După care a adăugat trei linguri de CuraÇao. A început o lungă operaţie de reducere a lichidului astfel format. La un moment dat, şeful a adăugat o cantitate de Grand Marnier şi-a dat foc întregii preparaţii. Astfel, sosul format – care acum devenise o pastă închisă la culoare, era flambat la suprafaţă  şi menţinut la temperatura necesară de focul reşoului de sub tigaie. Între timp, asistentul a adus aluatul pentru clătite  confecţionat pe bază de făină, zahăr, ouă, lapte, unt, în care adăugase, la final…un pahar de bere. Cu o dexteritate demnă de un scamator, şeful de sală a realizat cîteva clătite pe care le-a pliat în patru şi le-a muiat în sosul caramel obţinut, lăsîndu-le să se înbibe bine. Clătitele, astfel rumenite, au fost aşezate cu grijă pe o farfurie, presărate cu zahăr pudră, înecate în caramel; după ce au fost stropite cu Armagnac, li s-a dat foc. Ansamblul, a fost prezentat fiecărui comesean”…

Unde mai găsim, azi, un asemenea preparat?

Cît despre Suzette…se pare că a fost o actriţă a Comediei franceze (1853-1924). Dacă o fi meritat un asemenea deliciu, nu mai ştim…

Morala: hai să-l facem, că nu-i greu!…

BOGDAN ULMU este om de teatru, profesor universitar si gastronom impatimit. www.bogdanulmu.eu

Citeste si:

Tags: , ,

Leave a Reply