|

Curca-Nazdravan si Baba Recesiunea / Basme culinare romanesti(4) …povestite de DANUT UNGUREANU

Nişte gurmanzi, după ce-au devorat până la oase un curcan preparat tradițional (se ia un curcan mare, se umple cu castane, se unge o cratiță încăpătoare ș.a.m.d.), ajutând dumicaţii cu şpriţuri de buturugă, aşteaptă acum nişte cafele (într-un ibric de capacitate medie se toarnă patru ceșcuțe de apă, se așază pe foc ș.a.m.d.) și abordează problema spinoasă a recesiunii. Aspectele sunt mai întortocheate decât par la prima vedere, dar ei nu sunt oameni de prima vedere. De-ar fi fost așa, niște naivi ori niște superficiali, curcanul năzdrăvan ar zburda şi-acum.

Reiese că oamenii sunt prefăcuţi şi cam avari. Întrebarea de la care porneşte demonstraţia este “Zici că e criză, că n-are lumea bani?”. Toţi coneseorii din jurul oaselor de curcan sunt de acord că are. Lumea ţine banii la ciorap şi se vaietă că n-are. Contradicţia este ilustrată copios. De exemplu, sunt foarte multe maşini străine pe stradă. Înainte erau numai Dacii, şi alea ale cui îşi permitea. Acum sunt o mulţime de maşini de lux. De unde, dacă e recesiune, dacă n-are lumea bani?

Un altul aduce şi dânsul exemplul său. La casele de schimb vin mulţi oameni îmbrăcaţi sărăcăcios şi cam traşi la faţă. Ei schimbă milioane de lei, pe care le scot cu mâinile tremurând de prin buzunare sau pungi de plastic, pe euro. De unde, dacă toată ziua se vaietă că n-au bani?

Discuţia continuă multă vreme, o şezătoare a exemplelor. Semnul grăitor că remarcile sunt pertinente este închiderea cercului, revenirea dinspre general spre particular, relaţia de complementaritate dintre exterior, cosmic, şi interior – umanitate. După ce au stabilit că lumea are bani, dar se vaietă toată ziua că n-are, vorbitorii simt că au datoria de a se apleca asupra lor înşişi, pentru o scurtă şi modestă introspecţie. “Uite, cum stăm noi toţi aici, uite, oasele astea de curcan special, mancare rafinată, de lux… cafelele de-a dreptul turcești, nu așa… Nu ne văietăm noi toată ziua că n-avem bani? Şi când colo… Curcan, cafele…”

Brusc, cineva obiectează că, totuși, şpriţurile au rămas de la Revelionul trecut, curcanul era o găină tare, adusă de la o cumnată de prin părţile Sucevei, iar cafelele sunt mai mult apă de la robinet…

DANUT UNGUREANU abordează o paletă largă de genuri, de la populara literatură science-fiction, care i-a adus câteva volume personale, zeci de povestiri publicate şi un premiu european – până la sutele de articole, interviuri, anchete, editoriale şi reportaje incluse în paginile unor publicaţii prestigioase. Portofoliul său cuprinde, de asemenea, numeroase scenarii de televiziune şi radio, ori texte dramaturgice. Nu are un blog personal, dar poate fi întâlnit frecvent pe www.srsff.ro, site-ul Societății Române de Science Fiction, al cărei președinte este și care a câștigat recent premiul întâi la Eurocon, congresul european al fanilor genului.

Citeste si:

Tags: , , , , ,

Leave a Reply