|

California Renaissance – “Prima iubire” / Poveste & retete (Fettucine Primavera, Rata in crusta de piper) …de la ADRIANA PARISSI

Daniela îl cunoscuse pe David la universitate şi în două luni se hotărâsera să se căsătorească. Poate nu chiar doua, însă aşa ni se păruse nouă, prietenilor.  Cum David îşi luase masterul în filozofie şi îşi găsise de lucru în San Francisco, era normal să facă nunta – cea americană – acolo. Despre cea româneasca nu vă povestesc. Între noi o descriam ca www – world wide wedding, neînţelegând de ce voiau sa aibă ceremonia în Frisco şi nu în Scoţia, acasă la mire, dar asta era treaba lor.

Se pare că pentru cei doi, oraşul acela era prima iubire. Pentru mine era prima vacanţă pe Coasta de Vest. Pentru ceilalţi prieteni era prima ocazie de a face turul  podgoriilor din Napa Valley. Personal voiam să bat cu piciorul strada Filmore, în căutarea Galeriei Şase, locul în care se întâlneau membrii generaţiei Beat pentru seri de poezie; un fel de salon literar rivalizând cu cel parizian al lui Gertrude Stein.

Cum nunta nu avea să fie decât peste doua zile, ne-am hotarât să vizitam mai întii Napa.  Împreună cu Tim, un taiwanez îndrăgostit de jazz şi prietena lui, Michelle, care terminase filologia, ca şi Daniela, am închiriat o maşină şi am purces să străbatem oraşul, o aşezare mică şi cochetă, în care mi-ar fi plăcut să locuiesc. Ieşind din Napa prin nord pe ruta 29 totul era de un verde ireal; ici şi colo câte o căpiţă aranjată cu precizie matematică şi, în afara turiştilor înarmaţi cu hărţi, ca şi noi, nu se vedea ţipenie de om. Totul se deşfasura înăuntru. Intrările în podgorii nu se deosebeau cu nimic de intrările într-o fermă obişnuită, chiar dacă imediat ce treceai pragul atmosfera era mai degrabă rustică: tavan de bârne, butoaie din care barmani iscusiţi îţi dădeau să guşti vinuri din pahare mici, cât un degetar. Într-o încăpere alăturată cineva explica unei audienţe aşezată pe scaun despre subtiliţătile fiecarui soi de strugure în parte şi vinurile care se fac din el: Merlot, Cabernet Sauvignon, Zinfandel, Chardonay, Pinot Noir. Asemeni oraşului, fiecare vin avea propria lui poveste. Cabernetul Sauvignon era fără îndoiala regele vinului rosu în Napa pentru ca e un vin care devine mai bun în timp, mergând foarte bine cu fripturi de vită, miel sau brânzeturi.

Chardonnay e unul din strugurii cei mai cultivaţi producând vinuri cu o varietete de gusturi, de la cele pătrunzatoare, pline de prospeţime, până la cele cu arome subtile, stratificate şi care merg foarte bine la feluri de mâncare de pui sau peşte.

Merlotul a început să câştige popularitate în anii ’70 fiind cunoscut pentru aromele de fructe (cireşe, mure) dar şi pentru mirosul şi consistenţa care amintesc de Cabernet. Deoarece taninii din aceşti struguri sunt mai putin puternici decât cei din Cabernet vinul se poate bea mai devreme decât sauvignonul, complementând excelent fripturi de viţel sau porc.

Pinot Noir este un strugure extrem de capricios şi greu de crescut, producând vinuri excelente. Are mai puţin tanin şi pigment decât Merlot sau Cabernet şi de aceea vinul e mai uşor decât celelalte două, putându-se bea dupa doi sau cinci ani de la producere.

Sangiovese este un soi italienesc de struguri care a căpătat multă popularitate în anii ’90. Vinurile Sangiovese din California au arome de cireşe, mirodenii şi ceai negru şi, fiind cumva mai uşoare decât soiurile menţionate mai sus, dar mai opace şi complexe decât cele franţuzeşti. Merg cu feluri de mâncare din ciuperci, brânzeturi, fripturi şi paste, fiind excelent pentru picnicuri.

Vinurile Sauvignon Blanc au un caracter distinct, proaspăt,  putând merge de la arome de fructe (ananas şi mirodenii) pâna la arome delicate de stejar. Aceste vinuri sunt foarte bune pentru peşte şi fructe de mare.

Zinfandel este unul din soiurile cele mai vechi în Napa, producând vinuri de o mare varietate, de la cele dense la cele roze, care devin mai bune pe masură ce îmbătrânesc şi care merg cu o mare varietate de mâncăruri. Marea parte a producţiei de Zinfandel din lume provine din Napa.

Degustarea se facea din alt pahar spre a nu amesteca esenţele, subtile, asemeni unor parfumuri. Întreaga încăpaere avea aspectul unei cabane rustice cu accente moderne. După degustare, turiştii cumpărau vin: cu sticlele sau cu cutiile. Am vizitat în prima zi podgoriile Robert Mondavi, Rubicon, Beaulieu, Beringer, numai câteva din salba de podgorii ce se întinde de-a lungul autostrazii. Am dormit la un motel in Napa şi doua zi ne-am abătut din drum să vizităm Rutheford Hill şi Rutherford Grove, ale caror vinuri mi-au plăcut cel mai mult: seci, pătrunzătoare şi cu un puternic gust de fruct care rămâne în gură după fiecare sorbitură.

După două zile, cu maşina încărcată de sticle de vin, ne-am întors în San Francisco. Voiam să văd portul, să bat cu piciorul Podul Golden Gate şi să vizitez muzeul “Generatiei Beat” în nordul oraşului. Asemeni lui Kerouac, fusesem “on the road”1) prea mult timp şi ne era foame. Ne-am oprit la restaurantul “Prima Iubire” în Union Square pentru că numele ne-a dus cu gândul la Daniela şi David şi pentru că vinurile lor erau puţin altfel decât în alte restaurante. Foloseau pahare mari de cristal Speigalau care permiteau degustarea vinurilor concentrând aromele, oferind posibilitatea de a gusta mai multe vinuri înainte de a comanda. Învăţasem deja că mâncarea în California era simplă, cu ingrediente specifice zonei şi reflecta o fuziune între culturi.

Ne simţeam bine în decorul intim cu tavan jos şi lumina gălbuie, intimă, care sublinia coloritul vişiniu al pereţilor – culoarea vinului. Când chelneriţa, o fată cu alură de pictoriţă, ne-a înmânat meniurile, nu ştiam că restaurantul fusese premiat timp de 5 ani de revista “Wine Spectator”, nici că aveau cea mai mare listă de vinuri californiene din oraş. Restaurantul era plin şi, după spusele chelneriţei, era unul din locurile în care îndrăgostiţii veneau pentru prima întâlnire.

- Frumoasă amintire, am spus, pentru un cuplu să aibă prima întâlnire în restaurantul “Prima Iubire”.

-Ce ne recomandaţi, ca să ne amintim cu plăcere de vizita în California? întrebă Michelle, în timp ce Tim era preocupat de muzica de fond: părea că seamăna cu una din bucaţile de jazz pe care le asculta cu pasiune.

După ce i-am povestit despre preumblările noastre “on the road” şi podgoriile pe care le vizitasem, ne-a  recomandat felurile de mâncare, simple, cu uşoare influenţe franţuzeşti şi o degustare de vin.

Se putea vedea în jur că cei care nu erau la prima înâtlnire, erau fie turişti ca noi, ori oameni care ieşiseră cu prietenii la un pahar de vin după servici. Cei cărora nu le era prea foame aveau posibilitatea să aleagă jumataţi de porţii, scoici în sos de vin, ton la grătar sau platouri cu brânză care mergeau bine cu vinul.

Până ne-am hotarât asupra mâncării fiecaruia din noi i-au fost aduse câte 3 pahare de vin pentru degustare (Cabernet, Merlot, Zinfandel), urmând să ne decidem pentru unul pentru felul principal.

-Oare nu ar trebui s-o sunăm pe Daniela? ne-am întrebat. Să nu creadă că am dispărut.

După ce am comandat mâncarea, fetucini primavera pentru mine, raţă pentru Tim şi scoici pentru Michelle, am sunat-o. Fusese atât de ocupată cu pregătirile încât nici nu observase că nu o căutasem.

Când ne-a adus mâncarea, chelneriţa ne-a spus că acesta era unul din cele mai bune restaurante romantice din oraş şi probabil cel mai popular loc pentru petrecerea de sfântul Valentin pentru că preţurile lor erau foare rezonabile. Am facut poze şi am plecat după doua ore de râs şi povestit, gândindu-mă că datorită acestui restaurant mă îndrăgostisem (pentru a cata ?) de California.

Cât despre Daniela, am întâlnit-o a doua zi la nuntă, în curtea profesorului îndrumator din facultate a lui David. Era o curte mare, în care fuseseră instalate mese şi copertine decorate cu buchete de flori şi ghirlande şi unde încăpuseră cu uşurinţă 50 de persoane, prieteni, colegi şi rude. Mâncarea se rezuma la salate, paste şi friptură de pui cu garnitură, aşezate pe nişte mese în containere de inox sub care ardeau lampi mici să le menţină calde. Vinul era fireşte de Napa. Momentul de neuitat al nunţii a fost nu când mireasa a aruncat buchetul – l-a prins Michelle -, nici când mirii au schimbat inelele – Tim şi-a şterş pe furiş o lacrimă, ci când a aparut David pe culoarul dintre rândurile de scaune, la braţ cu Daniela. Nu mă aşteptam să poarte costum tradiţional scoţian, nici ca marşul nupţial să fie cântat la cimpoi. Nu mi-am putut stăpâni un zâmbet, gândindu-mă cum ar fi fost dacă Daniela ar fi ales să se îmbrace în portul ei naţional din zona Sibiu, în locul rochiei simple de mireasă  pe care o purta. Ulterior, într-un moment de răgaz, între două vorbe despre Kerouac şi Allan Ginsberg, Daniela îmi povestise ce senzaţie stârnise costumaţia lui David pe uliţele satului ei natal. Lumea ieşise pe la porţi iar unul din vecini nu se putuse abţine să întrebe “Care dintre ei e mirele? Amândoi poartă fustă.” Acestea erau însă numai amintiri din www în care ne strecurasem şi noi, asemeni primei iubiri, care nu se uită niciodată.

1) – “on the road” – pe drum în limba engleză în text. E o referinţă la romanul celebru al lui Kerouac intitulat “On the Road”

Fettucini Primavera

INGREDIENTE

3 morcovi curatati si taiati in felii subtiri si lungi
2 zucchini de marime mijlocie (sau unul mare) taiat in felii subtiri
2 dovlecei galbeni taiat in felii subtiti ca zucchini
1 ceapa taiata fideluta
1 ardei galben taiat in felii subtiri
1 ardei rosu taiat in felii subtiri
1/4 cana ulei masline
sare si piper dupa gust
1 lingura de ierburi italinesti sau din Provence (un amestec de busuioc, cimbru, coriandru, maghiran)
0.5 paste (fetuccine)
15 rosii cireasa taiate in jumatati
1/2 cana de brinza parmesan rasa

Incalziti cuptorul la 450F

PREPARARE

Intr-o tava mare, eventual folosita la copt prajituri, amestecati bine toate legumele (mai putin rosiile) cu uleiul si mirodeniile. Distribuiti legumele uniform astfel incit stratul de legume sa nu fie prea gros. Eventual puneti jumatate din amestec intr-o alta tava si le coaceti impreuna in cuptorul incins. Se coc legumele cam 20 minute, pina ce morcovii sint moi, fara a se sfarima, amestecind din cind in cind.

Intre timp fierbeti pasta intr-o oala cu apa clocotinda, in care ati pus putina sare. Fierbeti pastele “al dente”, sa fie fierte dar nu peste masura, circa 8 minute. Strecurati, pastrind cam 1 cana din lichidul in care au fiert.

Amestecati pastele cu legumele si adaugati rosiile taiate in jumatate. Adaugati sare si piper si serviti imediat.

Peppercorn Crusted Duck (Rata in crusta de piper)

INGREDIENTE:

1/4 cană apă
2 linguri apă
2 1/2 linguri oţet balsamic
400ml supă clară de pui (sau 1,5 conserve)
1 cană de fructe uscate (caise, prune, stafide etc)
1 lingura de ghimbir ras proaspat

2 – 4 piepţi de raţă (depinde de mărime) cu piele
4 linguriţe de piper boabe pisat mare

2 linguri unt rece tăiat în bucaţi mici
3/4 cană de afine sau căpşuni îngheţate, decongelate (opţional

PREPARARE:

Pe foc mic faceţi un sirop gros de caramel astfel: amestecaţi zahărul şi apa într-un vas până ce zaharul se dizolvă complet. Daţi focul mai mare şi fierbeţi fără să amestecaţi până ce totul capătă o culoare maronie, ca cea a coniacului, circa 8 minute. Dacă se prinde de margini folosiţi o spatulă de patiser (sau o lingură de lemn udă) să îndepărtaţi excesul sau ridicaţi vasul de pe foc şi învârtiţi uşor conţinutul aşa cum faceţi cu aluatul de clătite când vreţi să acopere tot fundul tigăii. După 8 minute adaugaţi oţetul (amestecul va  face zgomot ca un fâsâit). Adaugaţi supa de pui. Lăsaţi să fiarbă la foc mic până ce zeama rămasă e cam 1 cană. Daţi la o parte de pe foc. Adaugaţi fructele uscate tocate şi ghimbirul. Lasaţi să stea cam 30 minute

Între timp înţepaţi pielea de pe pieptul raţei cu o furculiţă (ca la prăjituri) de mai multe ori. Săraţi carnea şi tavaliţi-o prin piper. Puneţi ulei într-o tigaie şi prăjiţi raţa cu pielea în jos (circa 15 minute sau pâna devine aurie). Întoarceţi şi prăjiţi şi pe partea cealata, circa 8 minute. Lasaţi să se răcească 10 minute.

Reâncalziţi sosul pe foc mic şi adăugaţi pe rând bucaţelele de unt, apoi afinele sau capşunile tăiate în bucaţi. Adaugaţi sare şi piper. Tăiaţi pieptul de raţă în felili. Aşezaţi sosul peste el. Serviţi imediat.

Vin: Chardonnay din Napa Valley, podgoria Gamble Ranch, un vin cu arome florale, uşor uleios, cu accente persistente de pere, smochine şi alune.

Cocktail aperitiv: Bellini

Ingrediente:

4 linguri de piure de piersici albe (proaspete sau din compot si data prin mier). Ca o variaţie, se mai pot folosi piersici congelate şi dezgheţate, fierte în puţină apă cu zahăr, ca la dulceaţă şi apoi trecute prin mixer.

1 sticlă de şampanie din California (Korbel)

Puneţi câte o lingură din piureul de piersici în paharele de şampanie. Deasupra turnaţi şampania. Serviţi imediat.

ADRIANA PARISSI este scriitor, corespondentul nostru special in Statele Unite.

Citeste si:

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply