|

Intoarcerea Marelui Porc / Basme culinare romanesti (7) …repovestite de DANUT UNGUREANU

Facem ce facem, oricât ne-am da franțuziți prin farfurii, foie gras (altceva decât foaie verde…), consommé, hors d’oeuvre, chateaubriand (fleica, nu scriitorul) și-n cele din urmă tot la porc ne-ntoarcem, porcul nostru cel de toate zilele și nopțile. N-am să comit imprudența antipatriotică de-a inventa acum, pe loc, vreo adaptare a lui „codru-i frate cu românul”, în care să zicem c-am înlocuit cuvântul „codru”…

În viață există tabieturi care fac cinste celui ce și le însușește, precum și tabieturi care-l plasează într-o lumină nefavorabilă pe cel ce le mărturisește. Din prima categorie fac parte mersul pe jos, ascensiunile montane, weekend-urile la țară, regimul vegetarian. Din cea de a doua, sedentarismul, chefurile de cabană, statul în balcon, fripturile în sânge și jumările. În general, practicanții clor din urmă încearcă să le disimuleze ca și cum ar fi defecte fizice ori vicii scandaloase. Își cumpără rucsac și cort, pe care le uită apoi în debara. Pornesc să facă ocolul lumii, dar după primul colț se fofilează la “Geamuri multe”, pentru o țuică și-o măslină. Creionează extraordinare meniuri din morcovi și gulii, dar își îndeasă prin buzunare cârnăciori de toate calibrele.

Am cunoscut însă, demult, unul care se mândrea cu tabieturile lui. Intram într-un restaurant renumit prin preparatele sale din pește, iar ospătarul, țanțoș, ne îmbia cu titlurile cele mai extravagante. “Măi nene!” îl stopa comeseanul meu, făcându-mi cu ochiul. “Ai auzit de peștele <<mușchi-de-porc>>? Ia să-mi pui imediat vreo doi-trei pe grătar și să mă scutești cu calcanii dumitale buboși”.

Altădată eram invitați la Cota 1400. În vreme ce anturajul se căznea să escaladeze muntele pe, apărătorul tabieturilor decadente îi urmărea pe toți din cerdacul cârciumii, cu un binoclu într-o mână și trei halbe de bere în cealaltă. În fine, l-am dus cu forța la țară, unde a tânjit trei zile după tumultul citadin al cramelor și mustăriilor. Și chiar dacă ar fi reușit să renunțe la oraș, îi era imposibil să trăiască fără porci. Ar fi putut învăța să hoinărească prin văi și pe creste, dar n-ar fi conceput existența fără godaci și scroafe. Porcii erau pilonul de bază al tabieturilor sale. L-am regăsit așadar, după ce-l dăduserăm dispărut mulți ani, ca porcar vestit, manevrând turme de râmători, cu elicopterul, spre marile bucătării tradiționale…

DANUT UNGUREANU abordează o paletă largă de genuri, de la populara literatură science-fiction, care i-a adus câteva volume personale, zeci de povestiri publicate şi un premiu european – până la sutele de articole, interviuri, anchete, editoriale şi reportaje incluse în paginile unor publicaţii prestigioase. Portofoliul său cuprinde, de asemenea, numeroase scenarii de televiziune şi radio, ori texte dramaturgice. Nu are un blog personal, dar poate fi întâlnit frecvent pe www.srsff.ro, site-ul Societății Române de Science Fiction, al cărei președinte este și care a câștigat recent premiul întâi la Eurocon, congresul european al fanilor genului.

Citeste si:

Tags: , ,

Leave a Reply