|

Mazare cu contz / Bucatele copilariei (12) …povestite de FLORICA BUD

Ar fi o crimă de lezmaiestate să trec în grabă peste păzitură sau zamă, care era de fapt mâncarea noastră de bază. Mai ales că bifarea în grabă a zemii zemurilor – cum ar zice Anton Pann – ar însemna omiterea intenţionată a reginei lor. A nu aduce omagiu acestei regine neîncoronate a păziturii, care este… mazărea cu conţ (carne) sau mazărea pe ciont, ar echivala cu sinuciderea condeică. Din motive necunoscute mie, noi îi spuneam mazăre boabei de fasole uscată. Nu cred că pot fi atacată nici din motive de rang şi nici din pricini de avansare pe post de regină a banalei legume cu nume de… primar.

Mazărea uscată era fără doar şi poate din grădina noastră. Planta mazăre poate fi căţărătoare pe firul de mălai (porumb) sau crescută în tufă. Am citit recent într-un articol că Banca de Resurse Genetice Vegetale din Suceava bate la uşa ţăranilor din întreaga ţară, prin angajaţii săi, ca să mai salveze ce se poate din seminţele româneşti. Citind articolul am aflat că dintr-o sută de soiuri de fasole uscată au mai rămas în Maramureş doar două. Şi tot atunci am luat la cunoştinţă că inul românesc a dispărut. Mi s-a confirmat cu tristeţe că încet-încet se renunţă la roşiile noastre împărăteşti în favoarea celor de cauciuc, trase la xerox. Cine doreşte seminţe româneşti poate să se adreseze acestei instituţii din Suceava şi primeşte gratis prin poştă cinci seminţe de legume din soiurile româneşti. Cinste lor!

Zama de mazăre poate fi de post sau de dulce, adică mazărea cu conţ. Cea de dulce, spre deosebire de surata ei săracă, conţine un ciont (os) afumat de porc, care se pune la desărat de cu seară, la fel ca şi fasolea. La noi se folosea mai mult mazărea pestriţă şi roşie, mai rar cea albă. Dacă ciontul era prea afumat, el se fierbea separat. Se alegea fasolea de către micile gospodine ale casei, adică eu şi soră-mea. Întotdeauna bunica sau mamica puneau ingredientele zamei în apă rece. Se adăuga în apă puţină sare, o cupă de un litru de mazăre, bucata de ciont, o ceapă întreagă, câţiva căţei de usturoi, o legătură de pătrunjel, foi de dafin şi boabe de piper.

Pe şpor (maşină de gătit) mâncarea se face mult mai alene decât pe aragaz, de aceea iese mai gustoasă. Se acoperea oala cu fedheul (capacul) ei, doar pe trei sferturi, astfel ciontul nu fugea din oală şi nici zama nu dădea în foc. Între timp, se pregătea răntaşul (rântaşul). Unele gospodine îl fac cu ceapă, altele cu usturoi. Într-o lingură de ulei se călea aiul (usturoiul). Când devenea auriu se adăuga o lingură de fărină nulaş. Se tosănea (învârtea) bine cu lingura de lemn să nu facă boboloaze (cocoloaşe) şi apoi se stingea cu zăr (zer). Când mazărea era fiartă, bunica sau mamica luau într-un blid (farfurie) puii (boabele) de mazăre. Peste puii scoşi aburinzi din oală se punea un strop de oloi (ulei) şi se tăiau cozi de ceapă verde sau ceapă uscată. Îi mâncam pe post de aperitiv. Pentru noi, copiii, nerăbdători să se termine mâncarea, ele mai pregăteau şi pui de mazăre înăbuşiţi într-un laboş, în care s-au călit în ulei câţiva căţei de ai. Apoi, mazărea cu conţ se găta (termina) prin adăugarea unei ulcele de groşthior, amestecat cu o lingură de făină.

Dacă se dorea şi felul doi, se alegeau mai multe boabe de mazăre, din surplus se făcea mazăre frecată, asezonată cu ceapă şi slăninuţă friptă. Pentru aceasta se tocăneau (frecau) boabele fierte cu o lingură de lemn, adăugându-se treptat câte puţin din zeama în care au fiert. Apoi, se călea ceapa în ulei şi se adăuga şi poprică roşie (boia de ardei). Tăiam hălci de slănină pe care le străpungeam cu beţe şi le prăjeam în gura şporului, pe jar. Fără îndoială, mazărea pe ciont,  mazărea acră (de post), mazărea frecată, puii de mazăre gătiţi în orice fel sunt mâncăruri grele, preparate pentru oamenii sănătoşi, care înainte şi după masă munceau din greu. Dar, cititorule, poţi să treci indiferent pe lângă ele?

FLORICA BUD este scriitor, co-autor la “Mancaruri de altadata”. Alte titluri: “Barbatul care mi-a ucis sufletul intr-o joi”( Premiul ASB, 2005), “Mariatereza sunt eu” (Premiul Cartile Anului, 2008) si volumele de poeme “Pierd monopolul iubirii” si “Crucificat intre paranteze” (premiul revistei “Nord literar”, 2010). www.floricabud.ro

Citeste si:

Tags: , , ,

Leave a Reply