|

Mos cu coarne / Bucatele copilariei (14) …povestite de FLORICA BUD

Pe vremea mazării cu conţ (fasolei cu afumătură) şi a moşilor cu coarne puţin îmi păsa de cacofoniile limbii române. Fericită perioadă! Acum cu cât scriu mai mult cu atât îmi dau seama cât de greu mă exprim literar, la prima trăsătură de condei. Nu fiindcă nu aş fi româncă, nu am nici măcar scuza aceasta, dar limbajul primilor cincisprezece ani şi-au pus amprenta, chiar dacă am citit mult, dar nu cu ţintă precisă. Am făcut-o din plăcere – având în sânge morbul lecturii – nu cu gândul să îmi însuşesc limba literară. Dincolo de asta, am început să vorbesc târziu şi destul de greu. Până în ziua de azi am cuvinte care mă sperie şi pe care mă feresc să le pronunţ. Dar ce vină au moşii, veţi spune Feţi-Logofeţi Dumneavoastră!

În sâmbetele acelor ani lipsiţi de griji, aveam parte de un desert special, numit moşocoarne. Eu, cea mai nealintată dintre alintate, îi spuneam moş cu coarne. Moşocoarnele se făceau fie din pâine, fie din cozonacul special asogat (făcut) din aluat de pâine şi umplut cu brânză dulce de vaci. După ce se scoteau din cuptor,  aşa calde, pâinea ori cozonacul se rupeau cu mâna şi apoi bucăţile din care mai ieşeau aburi erau înecate în smântâna obţinută din laptele smuls (muls) de la Mândraia noastră. Aproape toate văcuţele noastre au fost botezate cu numele Mândraia. Din când în când am avut şi câte o Lunaie. Până în ziua de azi eu şi familia mea avem privilegiul, trăind părinţii mei, să consumăm lapte, brânză şi smântână de la nemuritoarea noastră văcuţă bună de lapte, Mândraia.

Probabil de aici mi se trage şi conservatorismul şi frica de nou şi, în acelaşi timp, neputinţa de a schimba ceva radical în viaţa mea. Pentru că în familia lui Ioan Trif a Victorului lui Hedeş (hedeş înseamnă drept, iar în cazul bunicului meu Victor porecla se referea la ţinuta lui mândră şi dreaptă) banii se făceau greu şi doar atunci când se vindea câte un animal. Am fost educate să avem grijă de lucrurile noastre, care trebuiau să ne ţină… o viaţă. Şi, poate… de aceea îmi displace efemeritatea lucrurilor de unică folosinţă din multtrâmbiţata societate de consum în care suntem nevoiţi să trăim.

Cel mai trist este că sunt silită, în ciuda firii mele blânde, să desfid, prin mii de terminale nervoase, existenţa unor semeni cu sentimente de unică folosinţă. Din nefericire, nicio societate, alta decât a noastră, nu are mai mare nevoie de idoli falşi, cărora oamenii, mai mult sau mai puţin simpli, sunt ademeniţi să li se închine. Se întâmplă aceste ciudăţenii, fie că aripa neagră a disperării în care sunt aruncaţi le întunecă voinţa şi dorinţa de a-şi trăi propria viaţă, fie din lipsă de ocupaţie şi de modele adevărate. Da! Privită dintr-un anumit unghi, viaţa este o gogoaşă în care s-a pus prea mult elestău (drojdie) şi care tot creşte, creşte, gata să crape pe fundalul unui cod galben, portocaliu sau roşu,  mereu anunţat la tv.

Să lăsăm gogoşile pe seama politicului şi să ne întoarcem la moşii cu coarne… dar nu corniţe puse de nevestele lor, unele mult prea tinere şi necoapte, făcute din aluat nedospit! Rezultatul amestecului de pâine caldă şi smântână era acoperit cu un dosoi din pănură, ţesută în război de către mamica. Moşocoarnele erau lăsate preţ de un Tatăl Nostru şi abia apoi ne primeam fiecare porţia.

FLORICA BUD este scriitor, co-autor la “Mancaruri de altadata”. Alte titluri: “Barbatul care mi-a ucis sufletul intr-o joi”( Premiul ASB, 2005), “Mariatereza sunt eu” (Premiul Cartile Anului, 2008) si volumele de poeme “Pierd monopolul iubirii” si “Crucificat intre paranteze” (premiul revistei “Nord literar”, 2010). www.floricabud.ro

Citeste si:

Tags: , , , ,

8 Responses for “Mos cu coarne / Bucatele copilariei (14) …povestite de FLORICA BUD”

  1. Adriana Parissi says:

    Florica eu traiesc in societatea de consum care mi se pare prea de consum. Speram -inca mai sper – ca in Europa cel putin consumul joaca un rol mai mic in societate decit in sua de ex. Oricum sint absolut de aceeasi parere cu tine.

  2. Bucatarescu says:

    La noi, paradoxal sau nu, consumismul e mai redus doar din cauza inapoierii economice. E, poate, singurul avantaj al stadiului de subdezvoltare!

  3. Rodica Eizikovits says:

    Important este ca, pe langa bunurile de larg consum pe care nu avem cum sa le evitam, caci asta-i lumea in care traim, “consumam” si slova de calitate pentru care iti multumesc, draga Florica. In vederea urmatoarei intalniri, te avertizez ca mi-ai starnit niste pofte…

    Cat despre societatea de consum, daca o abordam cu judecata, masura si bun simt, ne putem bucura de avantajele confortului si ale economiei de timp pe care le confera. Nu-i totul negru, dupa parerea mea.

  4. Bucatarescu says:

    Adevarul este aproape de Rodica: si societatea de “consum” are ceva de oferit, intotdeauna!

  5. Adriana Parissi says:

    Categoric, cita vreme ne gindim si la mediul inonjurator si actionam responsabil.

  6. Florica Bud says:

    Va multumesc pentru gandurile voastre si pentru rabdarea lecturii. Am fost plecata in Sicilia. Am avut placerea sa primesc *Premiul special pentru tematica* acordat de Accademia *IL Convivio* volumului *Pierd monopolul iubirii*. Asa ca timp de cinci zile am facut pauza de computer… si aseara cand am ajuns acasa m-am repezit la el. M-am bucurat sa gasesc mesajele voastre. Sicilia este frumoasa si salbateca. Dimineata burnita ca si toamna la noi iar dupa amiaza cand ajungeam la Mediterana soarele fierbinte ne invita să facem baie. Si au o bucatarie… si o paine adevarata! Am gustat chiar si fructe de cactus!

  7. Bucatarescu says:

    Florica, trebuie sa ne povestesti tot ce ai mancat acolo! Felicitari pentru premiu!

  8. Ioana says:

    Frumos articol! Mosocoarnele au ajuns pe internet! Ce faiiin…

Leave a Reply