|

Zamuca de incins …spiritele / Bucatele copilariei (16) …povestire de FLORICA BUD

Uşa paradisului legumicol se deschidea pentru noi copiii abia la începutul lunii august, când se coceau porodicii (roşiile). Roşia este leguma mea preferată, de aceea sufăr când văd cum ea este înlocuită treptat cu soiul de roşii din import, acele roşii cauciucate  menite să ne asigure nemurirea şi care pot sta pe masa de bucătărie săptâmâni întregi fără să se strice.

În anii mai buni Balul Roşiilor se putea deschide şi pe sfârşit de iulie. Practic, mâncam roşii pe săturate în lunile august şi septembrie dacă nu pthica (cădea) bruma. În schimb, pepenii (castraveţii) şi popricile (ardeii) se făceau mai repede. Când prima roşie s-a copt săream pe ea şi ne făceam o mâncare de poprici, porodici, ceapă şi pepeni cu oloi de floare (ulei de floarea soarelui) şi cu  nelipsita sare în bucate. Asistăm neputincios la declinul medicinal al sării care din prinţesa basmului se transformă pe zi ce trece într-o cenuşăreasă ce riscă să devină prima eroină de basm şomeră…

Este greu de refăcut gustul acelei combinaţii teribile – ce aduna într-un singur buchet gustul verii coapte şi al toamnei timpurii – din motive lesne de înţeles, lipsa ingredientelor de bază, cum erau ele atunci. Pot să spun fără să greşesc că lumea aceea aşa cum o ştiam a murit odată cu generaţia bunicii. Poate sunt mai fericiţi cei care nu au gustat niciodată o roşie sau un ardei adevarat decât noi, cei care am crescut cu ele în farfurie fără să ştim ce mâncam Şi acum mă întreb, în acele zile ne îngurgitam cu nesaţ trecutul, prezentul sau viitorul?
Când erau suficiente roşii coapte şi începea sezonul bulionului, începea şi festivalul ghiveciului ţărănesc. Noi îi spuneam lecio ori zămucă de încins aşa cum îi spuneau şi bătrânii noştri. Pentru zămuca de încins (ghiveciul), sau lecio se frigeau în oloi (ulei) roşiile, castraveţii, ceapa şi ardeii tăiaţi mărunt  şi apoi se făcea o îngroşală din făină şi smântână. Nu adăugam nici vinete nici dovlecei, pe motivul că încă nu le cultivam.

Acum fac zămuca de încins pe porodici dietetică, aşa cum fac şi zacusca pentru iarnă. Este mai gustoasă şi îmi pun şi o pilă pentru bătrâneţe fiarăi din mine (colecistul sau bila).  Coc ardeii de preferinţă capia sau gogoşari roşii, nu că aş fi nostalgică… apoi fierb ceapa şi usturoiul aşa cum i-a lăsat mama natură să crească mai mari sau mai mici. Pun roşiile tăiate felii la prăjit în ulei şi apoi adaug ardeiul copt şi ceapa fiartă, tocate bine cu lingura de lemn. Se pot adăuga câţiva castraveţi tăiaţi, dar cum şi Domniile Lor şi-au cam pierdut aroma strămoşească nu vor aduce prea multe foloase ghiveciului, eventual doar aport cantitativ. Adaug cimbru, mărar, frunze de pătrunjel şi zeler. Se poate adăuga şi un pumn de orez fiert sau câţiva picioici (cartofi) copţi în cuptor care să mai îndulcească din acreala aceea de domnişoară bătrână a roşiei veşnic nemulţumite de căldura soarelui, de calitatea ploilor acid-moderne şi probabil… de vârsta de pensionare a gospodinelor. După gust şi după cum ne dictează… colesterolul, se adaugă  şi un canceu de groşthior(smântână) din laptele Mândraiei, pus la prins.

FLORICA BUD este scriitor, co-autor la “Mancaruri de altadata”. Alte titluri: “Barbatul care mi-a ucis sufletul intr-o joi”( Premiul ASB, 2005), “Mariatereza sunt eu” (Premiul Cartile Anului, 2008) si volumele de poeme “Pierd monopolul iubirii” si “Crucificat intre paranteze” (premiul revistei “Nord literar”, 2010). www.floricabud.ro

Citeste si:

Tags: , , ,

6 Responses for “Zamuca de incins …spiritele / Bucatele copilariei (16) …povestire de FLORICA BUD”

  1. Rodica Eizikovits says:

    Draga Florica,

    Pe masura ce-mi hranesti apetitul literar, il starnesti pe cel culinar.

    Te-ai impacat cu gandul ca maiestrele cuvinte se vor dori materializate in culori, arome si gusturi concrete? Si asta cat de curand…

    Din nou, merci pentru “pranzul literar”,delicioasa hrana spirituala.

  2. Adriana Parissi says:

    Florica rosii cu arome de neuitat se gasesc insa in Turcia, la tarani. Mi-a venit sa pling dupa ce am muscat dintr-una. Si costa ceva gen 25 centi kilogramul.

  3. Florica Bud says:

    Iertare Rodica… doar sa stie ca literatura este fantezie pura. Incepand cu episodul urmator voi pune ca motto binecunoscuta fraza: *orice legatura cu realitatea este pur si simplu intamplatoare*. Oare ce pacate trebuie sa platesc? De ce tocmai eu sa am norocul de asemenea cititori * obraznicuti* care sa mearga pana acolo incat sa vina acasa la mine si sa ma puna la grea incercare ?!?

  4. Florica Bud says:

    Draga Adriana, si la noi ici si colo mai sunt gospodine care cultiva pentru familie rosii adevarate. De fiecare data cand mananc o asemenea trufanda imi spun ca sunt o norocoasa ca poate nici reginele nu mananca asemenea bunatati. Ai vazut ce patesc? unii cititori vor sa vina in vizita sa imi verifice *maiestria culinara*? In aceste conditii ma gandesc sa pornesc intr-o calatorie in jurul lumii! Daca se pune problema *pe verificate* si tu va trebui sa ne chemi in Turcia sa gustam rosiile. Ai vazut ce ni se pregateste? Interzicerea cultivarii usturoiului si a mentei!

  5. Rodica Eizikovits says:

    Draga mea,

    Cititorii tai sunt si mai obraznici decat iti inchipui! Nu accepta motto-uri menite sa ruineze sperante si asteptari indelungate… NU, NU, NU!!!

    Sarutari :-)

  6. Adriana Parissi says:

    Florica, partea cu Turcia e destul de usoara pt ca acolo se gasesc rosii din astea peste tot. Poate vorbim cu Bucatarescu sa facem o excursie culinara :) Este un tip in Istanbul care gateste numai retete “vechi”; are si o carte.
    Odata treceam cu ferry-ul de nu stiu unde nu stiu unde si linga masina noastra era un camion cu rosii. Fireste toti soferii erau pe ferry, coborisera de la volan; fumau vorbea etc. Nu-ti spun ca mi-a trecut prin cap ideea sa deturnez camionul cu rosii :)

Leave a Reply