|

BUCURESTIUL INSULAR:Meniul saptamanii (1) …recomandat de BUCATARESCU: salata Zaraza, turnedo de vita cu sos de trufe albe, mousse de ciocolata cu inghetata / 10 FOTO indiscrete

Bucurestiul Insular este un nou restaurant din zona Halei Traian (Str. Mihail Georgescu, nr. 24), unde se cultiva “gusturi rafinate din vremuri apuse”. Aici, intr-o cladire monument istoric (veche de mai bine de un secol), Mircea Poenaru si chef Tatian Aldea (cu o interesanta cariera in Spania, apoi la “Paradisul Verde” din Corbeanca) incearca sa rememoreze afectiv cultul pentru trai bun al bucuresteanului de odinioara.

Mi-am propus sa ma familiarizez si eu cu acest subiect, asa ca voi lua masa o data pe saptamana in cochetul restaurant, urmand a va recomanda – in calitate de …Bucatarescu – un meniu a la carte. La prima mea vizita – in care am fost insotit de fotografii Maria Musat si Bogdan Costea- am admirat nu doar arhitectura cladirii si modul in care a fost restaurata (apreciind sugestiile vintage), ci si calitatea bucatariei de aici, care imbina show-ul culinar cu gustul propriu-zis. Mi-a fost greu sa ma decid ce sa aleg dintr-un meniu atat de incarcat de sugestii gastronomice de epoca, dar, intr-un final, consultandu-ma cu gazdele mele, am ales … salata Zaraza (somon la gratar, ruccola, ceapa caramelizata, grapefruit, seminte pin), turnedo  de vita cu sos de trufe albe si, la desert, mousse de chocolat cu inghetata.

Salata era construita pe un pat de ruccola, pe care au poposit bucati superbe de somon facut la gratar, cuburi de grapegruit rosu, dar si – favorita mea – ceapa rosie caramelizata (in ulei de masline cu zahar brun). Vinegreta era una din ulei de masline extravirgin, ulei balsamic de Modena , sare de mare si piper negru proaspat rasnit. Din poignee, au mai fost presarate, cu generozitate, si seminte de pin, confirmand aerul mediteranean (italian, de fapt) al combinatiei, reluat in stil interbelic pe Dambovita. (Cine a citit “Dictatura Gastronomica” a lui Bacalbasa, pe care am reeditat-o in 2009 la Ed. Lifestyle, intelege ce vreau sa spun … acel continuu melanj de rafinament si gust autohton, in cheie deopotriva pitoreasca si aspirationala, conform careia mititeii pot coexista fericit cu homarul, iar bateria de vin neaos cu sampania frantuzeasca.) Am primit alaturi, cat se poate de inspirat, si un pahar de vin alb sec Prince Stirbey.

La turnedo, s-a folosit muschi de vita proaspat, emancipat cu ajutorul unui minunat sos alb pe baza de smantana dulce, in care nota distinctiva o dadeau trufele (distribuite fara zgarcenie). Am sesizat si ceapa alba mica frantuzeasca (“echalotte”), care m-a dus un pic cu gandul la faimosul sos beranais, adaptat liber de Tatian, aflat intr-o zi de gratie. Evident, erau adaugate si alte arome, cum ar fi rozmarinul si – cred – cimbrul, iar, deasupra, eu am rasnit cu pasiune piper verde. Sa nu uit sa spun de biscuitul de parmezan, care se odihnea nonsalant peste muschiul de vita! … Cu aceasta ocazie, am schimbat vinul, trecand pe un Merlot de la Vinarte.

…Credeati ca as fi putut renunta la desert? Intrebare, evident, retorica. Pentru nimic in lume! Mai ales ca am fost tentat cu o delicata mousse de chocolat, pe care se odihnea nonsalant un glob de inghetata de vanilie, in care era infipta o frunzulita de menta, care tocmai fusese rupta dintr-unul din ghivecele care decoreaza bucataria.

Voi reveni saptamana viitoare la Bucurestiul Insular si sper ca voi putea recomanda un meniu la fel de apetisant!

Citeste si:

Tags: , , , ,

Leave a Reply