|

Văcuța fermecată și aurul de mămăligă / Basme culinare romanesti (16) …repovestite de DANUT UNGUREANU

Văcuța fermecată și aurul de mămăligă

Decenii la rând ne-am iluzionat că suntem, ca nație cu ceva sol și subsol sub tălpi, posesorii unor comori inimaginabile, pe care comentatorii tari în condei le-au numit (genial) ba „aurul negru”, ba ”aurul verde”, ba „aurul alb”, ba mai stiu eu ce culoare de aur. Despre aurul din cămara poporului, niciun cuvințel. Uite însă că a venit (culmea, dinspre Apus!) moda bunătăților țărănești, care puse sub nasul oaspetelui fac să-i sară nasturii de la portofel…

„Știu eu ce ne trebe”, îmi zicea un gospodar de la țară (gâștele și purceii au amuțit, presimțind că e de rău). „Ne trebe un turism cu origine sănătoasă, fără fițe. Trebe să atragem în țară hoardele de străini, să le luăm euroii. Știu eu ce le trebe ăstora: mămăligă, slană, ceapă, lapte la ulcică”.

Sunt de acord. În fiecare an am cunoscut cel puțin doi-trei străini. În discuțiile cu ei reveneau obsesiv propozițiile: „Aveți o țară minunată… Tradițiile sunt minunate… Gastronomia românească e minunată… Noi, în bucătăria civilizației am pierdut gustul ulcelei de lapte proaspăt. Aveți acea… comment dit-on?… din făină de porumb, enfin, e minunată”.

Vecinul scoate banii din saltea și cumpără o văcuță. O botezăm „Eclipsa”, fiindcă are pete mari, negre și albe. Scoatem o masă în cerdac, la frig. Vecinul suflă gărgărițele din sacul cu mălai și face câteva zeci de mămăligi. Eu consult agenda telefonică. O să-mi scot banii pe convorbirile internaționale din euroii încasați.

După o mie de telefoane, vine hoarda de turiști. Sunt trei pensionari belgieni. „Ce țară minunată!” zice unul, privind cu teamă cârdul de gâște. Fripturile care sâsâie nu sunt agreate în Vest. Vecinul aduce câteva mămăligi, să fie. La vederea lor, văcuța „Eclipsa” o tulește înspăimântată. Vecinul – după ea, agitând ulcica. „Eclipsa” nu se lasă exploatată nici măcar de un mililitru de lapte.

Începe ploaia. „Minunat!” exclamă hoarda de turiști, spărgând mămăligile cu o săpăligă, luată din dosul cabinei pe care vecinul a scris cu var „Country toilette”. Între timp, „Eclipsa”, care-a furat slana și-a ras țuica, revine exasperată și răstoarnă masa cu tot ce se afla pe ea. Ne refugiem în casă. „Minunat!” repetă hoarda de turiști. „La noapte vine și Dracula?”

DANUT UNGUREANU abordează o paletă largă de genuri, de la populara literatură science-fiction, care i-a adus câteva volume personale, zeci de povestiri publicate şi un premiu european – până la sutele de articole, interviuri, anchete, editoriale şi reportaje incluse în paginile unor publicaţii prestigioase. Portofoliul său cuprinde, de asemenea, numeroase scenarii de televiziune şi radio, ori texte dramaturgice. Nu are un blog personal, dar poate fi întâlnit frecvent pe www.srsff.ro, site-ul Societății Române de Science Fiction, al cărei președinte este și care a câștigat recent premiul întâi la Eurocon, congresul european al fanilor genului.

Citeste si:

Tags: , ,

Leave a Reply