|

BUCATARIA HOINARA (1) cu Razvan Voiculescu: Un botz la botul oii

“Bucataria Hoinara”

Un botz la botul oii

Daca te apropii de Jurilovca dinspre drumul national, peisajul far’ de hotar din stanga ta te uimeste cu intinderea lui:  lanul de grau unduie lin si nu sti daca-i apa sau un covor zburator.

Printre acele lanuri, serpuiesc drumuri numai de localnici stiute. Sunt plamadite din pamant si deseori, primavara, gasesti la marginea lor flori darnice de culoare.

Pe una dintre acele carari am cotit catre dealurile mici din indepartare. Intr-acolo aflasem ca sunt stane, detinute de sibieni, unde branza, urda si burduful sunt delicatese cautate.

Drumul a curs linistit pe langa noi si, dupa cativa kilometri prin praf, s-a intrezarit si stana. Era asezata la buza unui deal plin de plante dobrogene, unde uscatul si verdele isi gasesc frumos imbinarea.

Walter era patron de stana si lucra cu doi ciobani din zona: Sofronie si si Arnautu.  Atmosfera peisajului  – cu cei trei in prim-plan – era nespus de pitoreasca.

Patronul tuna si fulgera, iar cei doi angajati se supuneau fara comentarii. Nimic nu era pe placul sefului. Oile nu era toate adunate la stana, laptele nemuls, magarul nabadaios si mamaliga nefacuta.

Dupa ce ne-am dumirit putin, am inteles ca aceste dispute faceau parte din ritualul lor zilnic.

La vazul branzei grase si prospete, scosa din putina, personajul bucatar cu care calatoream a inceput pregatirea. S-a gandit sa improvizeze un “bufet” plin de vigoare si savoare.

A taiat branza in felii mari si groase. Fundul de semn scartia pe masa improvizata din mijlocul stanei.

Unul dintre oieri a pus de mamaliga in bordeiul de langa. Acolo, jumatate sub pamant, totul era incremenit. Ceaunul, masa cu trei picioare si un sprijin improvizat, oita care isi gasise loc sub pat si o tuica adusa de la Sibiu in sticla veche de lapte. Mirosul mamaligii a inceput imediat sa inunde micul barlog.

In timpul acesta, pe langa platoul cu branza au aparut ardei grasi, usturoi si un vin pe care l-am adus noi, orasenii.

Nu mai stiu cum am combinat tuica si vinul, dar ce conta? In mamaliga aburinda, am infipt bucati de ceapa sparta cu pumnul. Necojita si cu miros de bordei.

Peste branza, am imprastiat ulei de masline, seminte de floarea soarelui si nuci.

Usor binedispusi de paharele pe care le-am tot ciocnit, mamaliga si tot ce era in preajma ei ne-au multumit pe deplin.

Asezati in fund, mancam si vociferam vrute – nevrute cu cele trei gazde ale noastre. Oile ne priveau in liniste. Una din ele a fost curioasa sa miroasa ce mancau stapanii.

Bucatele erau simple in esenta, dar le degustam acolo, pe camp, ca pe specialitati ale marilor restaurante din orasele cosmopolite…

Eram nicaieri si ,printre acele intinderi, soarele isi arata ultimele straluciri ale unei zi de mai.

Mirosul Dobrogei te muta cu toate starile catre bine si tihna…

Text si fotografie: Razvan Voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro)

Citeste si:

Tags: , , , , , ,

5 Responses for “BUCATARIA HOINARA (1) cu Razvan Voiculescu: Un botz la botul oii”

  1. Adriana Parissi says:

    Sper sa ajung vreodata in aceste locuri.

  2. razvan says:

    Adriana,
    nu stiu din ce parte a Romaniei esti… . De la Bucuresti sunt 3 ore “juma”, pana la acel deal de la marginea Razelm-ului… .
    razvan voiculescu

  3. Bucatarescu says:

    Razvan, Adriana sta acum in inima Americii:::)))

  4. Bucatarescu says:

    Maine, veti afla in ce conditii il puteti insoti pe Razvan Voiculescu in calatoriile sale culinar-fotografice!!!!

  5. De Backer Monique says:

    Felicitari!!!
    Sunt belgianca, nascuta in Flandra. Acum sunt deja de 3 ani in Romania si de la inceput am stiut ca trebuie fotografiat si conservate ptr viitor MULTE imagini. Fotografiile Dumneavoastra sunt perfect si respir exact un stil de viata ipe cale de disparitie. Alte teme ar putea sa fi : obiceiuri religioase, cultura, agricultura, profesii pe cale de disparitie…etc THIS IS PURE! THIS IS ROMANIA IN HEART AND SOUL! THAT’S WHY WE MUST LOVE THIS COUNTRY…OUR AND YOUR COUNTRY

Leave a Reply