|

BUCATARIA HOINARA (2) cu Razvan Voiculescu …in Tara Lapusului / Tigaia grea din gradina lui Pitis : ciuperci & horinca

O data plecati spre Tara Lapusului, l-am rugat pe Serban, prietenul meu care bucatareste, sa se gandeasca la ce va gati in tigaia mare si grea a lui Nicolae Pitis, rapsodul nostru din munti. Fusesem si cu alte ocazii la acest taran plin de talent muzical si veritabila enciclopedie vie despre strabunii lui. A ajunge la Nicolae nu este chiar usor. Locuieste intr-o casuta aprope de varful unui deal si ultimul km este practic o carare ceva mai lata, pe care o strabat numai vacile si oile. Masina mare nu ne-a tradat, asa ca prin sleauri si pietre cat cele de rau, am ajuns la casuta din poveste. Nicolae ne astepta langa oile lui si cu horinca pregatita. Acolo, in Tara Lapusului, mai toata lumea te intampina cu horinca si un zambet larg. In timp ce eu aduceam de la masina ultimile ingrediente, Serban s-a apucat sa pregateasca focul si sa spele ciupecile. Eu am amplasat masa de bucatareala, intr-o partea a curtii., langa un copac. Avea agatata de o creanga o roata de caruta; ce-i drept  incompleta, dar arata frumos. Serban isi fierbea intre timp pastele intr-o oala. Focul era molcom, iar Pitis adusese instrumentele lui muzicale. Horinca ne inveselise putin si primele mirosuri se facusera deja simtite. Soarele ne gadila si el, in aceea zi de ianuarie tarziu. A venit si randul tigaii pentru a rumeni putin costita, maslinele, rosiile mici si uscate si nelipsitul usturoi. Tigaia gigant era greu de manuit. Serban o sprijinea cum putea, iar noi incepeam sa ne gandim deja la ce bucurie va fi cand vom ciocni primul pahar de vin si ne vom infrupta din tigaia fierbinte. Ca sa dea un plus de veselie intanirii noastre, Nicolae a inceput sa ne cante din fuier si alte instrumente fabricate chiar de catre el. Acolo, in aceea curte de deal, sunetul muzicii lui strabatea tot ce vedem in jur. Pitis este, in felul lui, o gazda plina de povete. Din cand in cand ne invita  sa mai incercam din sticla de horinca cu ramurica de arin. Noi, la randul nostru, il imbiam sa ciocnim si din paharele noastre de vin, caci, intre timp, bucatareala era gata si nici unul dintre noi nu mai aveam rabdare sa ne uitam la bunatatile din tigaie. Acolo, pe masa aceea de sub pom,  am golit impreuna toata tigaia. Nu stiu ca a contribuit mai mult: aerul de tara, vinul, soarele darnic, horinca, muzica lui Pitis sau bunatatile gatite. Cel mai probabil, din toate cate putin. Razvan Voiculescu blog.razvan-voiculescu.ro

Citeste si:

Tags: , , , , ,

Leave a Reply