|

Evadare in Calea Lactee / Nud. Proiectie de stare (2) …de RAZVAN VOICULESCU

Ma incapatanam nespus sa o pot prinde in plina miscare… .

Mainile balansate intr-o anumita pozitie, piciorul abia atingand zapada, parul care sa nu-i acopere intregul chip, soldul ondulat in armonia siluetei…

La fiecare dubla, fasia de zapada mi se parea din ce in ce mai ingusta… De parca se rotea incet, in contratimp cu vantul acela netrebnic de februarie. Latrina decrepita statea insa teapana, sfidand parca pata alba si miscatoare. In rest, pamant negru-violaceu cu iz de Dunare in hibernare.

Vizita din timpul verii la seredinta de la Cetate a prietenului meu, imi daduse prilej de alte cautari. Un taram ciudat, parca neatins inca… O curiozitate fantastica de-a mai vedea cate ceva din Maglavitul tainic nu-mi dadea pace. Asa m-am lasat din nou in voia drumurilor prin vecinatati. Si tot asa am dat peste latrina in paragina care, dupa spusele localnicilor, apartinuse pe la inceputul secolului unei cladiri administrative a fostului port dunarean.

Eram fascinat de singuratatea ruinei. Nu conteneam sa mi-o inchipui in plinatatea desertaciunii si tristetei ei, in vreme de iarna. Atins si de ceva soare gales, tot spatiul ar fi putut arata ca intr-o  pelicula suprarealista de-a lui Tarkovski… Ma gandeam la silueta aceea care trebuia sa il strabata.

Iata-ma deci dupa 300 de km strabatuti langa fetiscana hotarata sa intre in poveste. Paturi groase, termos cu ceai fierbinte si ceva tarie. Februarie, ora 11 dimineata. Ma astepta in masina in timp ce eu grabeam pregatirea sedintei. Aparatul astepta pe trepied, incadrat in asa fel incat s-o surprind marsaluind pe fasia de zapada. In asa fel incat totul sa se imbine; intr-o singura fractiune de secunda.

Vedeam cum porii i se umflasera. Tremura din rarunchi si, totusi, zambea. Ma stresa ingrozitor caldura pufoaicei mele. Termometrul masinii imi indica –11 grade. Si mai batea si vantul. Renuntasem sa-i mai spun ca se va termina in cateva minute. Cred ca inghetase pana in maduva oaselor in momentul in care ma decisesem sa fac o scurta pauza ca apoi sa o conving pentru inca o incercare.

Stiam prea bine ca mai aveam nevoie de cel putin cateva… . In total, 12-14 duble, ca sa am din ce alege.

Atunci cand am verificat la studio, imaginile toate erau lipsite de orice  valoare. Cu o singura exceptie: era aceea pe care mi-o dorisem.

Razvan Voiculescu

(blog.razvan-voiculescu.ro)

Invitatie la o noua poveste pentru a te fotografia pe tine:

In toata aceasta cautare de frumos si inedit, am colaborat si continui sa colaborez cu persoane obisnuite care, prin naturaletea si expresivitate, sa poata da imaginii mele talcul dorit. E o colaborare mereu deschisa la care nu am ezitat niciodata sa raspund, atata vreme cat persoanele interesate ar putea incarna persoanjele fara de care povestile fotografiilor mele nu ar exista. Pentru toate doamnele/domnisoarele interesate de astfel de colaborari imi pot scrie la office@bucatarescu.ro.

Citeste si:

Tags: , ,

Leave a Reply