|

A doua cina la Zurich /Restaurant Zunfthaus zur Waag: supa de morcovi si ghimbir cu chutney de ananas si curry, “roesti” cu vitel si rinichi, file de porc Pata negra cu crusta de wasabi, Reblochon cu dulceata de cirese negre

Dupa ce asta-vara am vizitat (si gustat!)  Zurich, m-am reintors inorasul elvetian dedicat stilului de viata, invitat tot de Zurich Tourismus. V-am povestit cina epopeica luata aseara in restaurantul La Salle,  sa va relatez acum despre ziua de ieri, incheiata cu o cina si mai impresionanta.

M-am trezit devreme, pentru a lua micul dejun, sus, pe muntele Uetliberg, la restaurantul hotelului Uto Kulm . Pentru asta, am mers putin cu trenul si, finalmente, am urcat pe jos, avansand in ceata. Aproape de varf, nu mai vedeam aproape nimic in jurul meu, mai ales ca incepuse sa ninga cu fulgi neverosimil de mari. Inapoi in oras, am urcat cu funicularul la Universitatea din Zurich, cea care a dat cei mai multi laureati ai Premiilor Nobel, inclusiv Albert Einstein, apoi am coborat spre Biserica Fraumunster, impodobita cu vitraliile din 1970 ale lui Marc Chagall, care a descris scenele principalele din Vechiul Testament, oferind bonus si o superba fereastra rotunda cu trandafiri.

Ne-am reintors in orasul vechi, pe celalalt mal al raului Limmat si am pornit pe urmele lui Lenin si Tzara, care, simultan in Zurich, cu o suta de ani in urma, planuiau destabilizarea lumii si culturii. Am intrat in Cafe Odeon, unde stateau la un snaps Lenin cu Trotki, inainte sa se certe, apoi am ajuns pe locul fostei macelarii deasupra caruia locuia cel dintai. Amanunt interesant, acesta nu a mai apucat niciodata sa-si lichideze contul avut intr-o banca elvetiana, cont existent si azi… Apoi, am ajuns la Cabaret Voltaire, ramas acelasi spatiu nonconformist, uunde TRistan Tzara, Hugo Ball Hans Arp sau Marcel Iancu destructurau ordinea naturala a limbajului, inventand dadaismul.

Poptopiti de istorie si cultura, ne-am tras sufletul in cea mai faimoasa cofetarie a orasului, Schober, universul unui milion de dulciuri, ciocolati, prajituri, dulceturi… Asta ne-a pregatit orizontul de asteptare pentru festinul de la restaurantul Zunfthaus zur Waag

(“Casa cu balanta”, veche din 1315), unde, mai intai,  chef-ul francez (alsacian) Alain Koenig m-a invitat sa gatim impreuna ro(e)sti, mancarea nationala de aici. Asta inseamna o “omleta” numai din cartof ras (fara oua!), facuta in putin unt, important fiind momentul in care, cu dexteritatea unui vechi practicant al clatitelor, reusesti sa intorci continutul rumenit al tigaii. Separat, am facut garnitura, calind pe rand in ulei de arahide (cel de masline fiind prea aromat), impreuna cu cate un praf de sare,  bucatele de carne de vita, rinichi de vitel si ciuperci. La ciuperci, am adaugat un pahar de vin alb, unul de smantana si piper alb proaspat rasnit, obtinand, prin reductie, un sos alb, dublat de sosul secret al lui Alain, un sos brun demi glace. Dupa omogenizarea sosurilor, carnea de vita si delicatii rinichi s-au intors in tigaie, unde au mai sfarait impreuna cateva minute, dupa care au poposit pe platoul cu rosti, in varf punand o lingura mare de frisca si frunze de patrunjel..

Era, insa, doar inceputul desfraului culinar. Pe masa, au venit doua randuri de aperitive din partea casei. Intai, cescute cu caviar de masline dres cu ulei de masline, ulei si smantana cu ceapa verde, numai bune de inmuiat chiflele negre in ele. Apoi, am primit fiecare cate un cub de sushi rumenit superficial pe dinafara dar roz-crud inauntru, stropit cu sos de soia, guacamole cu chili si o cescuta de supa-crema fierbinte de cartofi. Eu nu am rezistat si mi-am comandat si o farfurie cuprinzatoare de supa de morcovi cu ghimbir cu chutney de ananas si curry – probabil, cea mai buna supa din viata mea. La felul principal, am avut file de porc Pata Negra (hranit numai cu ghinda, jar si alune), avand o minunata crusta de wasabi, care-si pierduse un pic din iuteala. Garnitura era piure de cartofi si hrean, plus o baza de praz maruntit si amestecat cu seminte de pin. Am baut, aici, un pahar de vin rosu din Ribeira del Douro.  In fine, a venit si desertul – branza Reblochon cu dulceata de cirese negre si un pahar de vin dulce obtinut toamna tarziu din boabe aproape stafidite, absolut senzational. Vinul venea din Austria (Burgenland), dar festinul avea un aer elvetian bine definit…

Zürich Tourism, Tourist Service in the Main Station, CH-8021 Zürich

General information:

Tel. +41 44 215 40 00; Fax +41 44 215 40 44; information@zuerich.com; www.zuerich.com

Hotel reservations:

Tel. +41 44 215 40 40; Fax +41 44 215 40 44; hotel@zuerich.com; www.zuerich.com/hotel

SWISS International Airlines

www.swiss.com, Bucharest – Zürich from € 164

“SWISS Taste of Switzerland”-food concept: http://www.swiss.com/web/EN/services/on_board/food_beverages/Pages/swiss_taste_of_switzerland.aspx

Citeste si:

Tags: , , , , , , , , ,

Leave a Reply