|

BUCATARIA HOINARA (4) cu Razvan Voiculescu: Homar de apa dulce

Horia mi-a fost recomandat. Sergio, cel cu recomandarea, nu s-a lasat pana m-a convins ca daca vin in Banat cu “Bucataria Hoinara”, cel mai inspirat lucru este sa lucrez cu Horia.

…ulterior, am realizat ca efortul lui Sergio a fost cat se poate de binevenit.

Cu Horia m-am intalnit prima oara acum cateva zile. La Resita. Nu am apucat nici sa ne stangem maine prea mult, caci i-am spus cat de in graba suntem. Trebuia profitat de aceea prima zi de primavara.

Am transbordat ingredientele din masina lui in a mea, am verificat lista celor necesare si in mai putin de jumatate de ora eram déjà in drum spre Rudaria, sat de deal de langa Bozovici.

Se afla acolo mori mici de apa, insirate pe rau in sus. Toate functionale si care mai de care mai cochete si minunat amplasate.  Drumul serpuieste pe langa ele si nu sti la care sa te uiti mai intai. Am ales-o pe cea care se numeste “Indaratnica dintre rauri”. Amplasata intre 2 rauri si “camuflata” de o stanca, era un loc excelent pentru cea ce ne doream noi.

Mica cascada de langa ea, care salasluita cu turturi de gheata si  aburi de la soara, ne-a inspirat  spre o bucatareala mediteraneana; si, daca veni vorba despre aceasta, ce putea fi mai inspirat decat un homar?!

Zis si facut. In “masina-mi” Horia depozitase toate ingredientele la care te puteai gandi. Fructe de mare, muschi de vita argentinian, pesti rar de Atlantic, legume de pe toata fata pamantului si mirodenii tot cam asa.

Asadar in cateva minute a scos un homar cu clesti mari si roz, asa cum ii sta bine bine sa fie. Prea mult loc nu aveam unde sa ne desfasuram activitatea culinara, asadar am ales sa amplasam masa noastra “hoinara”, chiar pe podetul care face legatura intre drumul de costisa si moara. Putin intr-o rana si perpetua leganare, frontul de lucru a fost ocupat de Horia. Nici nu-i puteam urmari miscarile. Erau rapide si précise. Soarele ne gadila pe la nari, nu mai putin salata prospata pe care o prepara langa micul monstru marin. Era timpul sa deschid o sticla de vin roze. O tinusem, de cand sosisem, in apa raului care acum la mijloc de martie, este inca rece bine.

Tot acolo pe podet am ciocnit pentru prima noastra bucatareala impreuna si pentru soarele care, “dupa atata frig si gheata” ne lasa sa ne bucuram de el.

Sosul de smantana cu busuioc si alte cateva mirodenii, au fost alaturate platoului marin. Vantul usor care adia si mirosul uleiului de masline de pe salata verde ii dadea o prospetime aparte. Eram acolo, in natura, si ne pregateam sa degustam o delicatete de apa sarata si un vin pe masura.

O data toate lucrurile pregatite, ne-am asezat amandoi la capatul podetului. Fiecare si-a luat un cleste roz si o bucata din coada homarului. Intr-un vas comun, am impartit salata, sosul iar langa noi ne-am asezat paharele de rose. Apoi am facut liniste; caci cascada din fata noastra avea cate ceva sa ne spuna.

Cumva, in acele momente, mi-au trecut prin cap cuvinte célèbre, cu care se incheie Casablanca: “”I think this is the beginning of a beautiful friendship”.

Text si fotografie: Razvan Voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro)

Colaborare de bucatareala:

In toate aceste cautari de “bucatareala” si inedit din tara, am colaborat si continui sa colaborez cu persoane obisnuite care, prin naturaletea, buna dispozitie si talent de “bucatareala” pot si doresc sa faca echipa buna cu mine. Nu este musai sa fi bucatar de profesie.

In prima decada a lunii aprilie, voi fi in Moldova si Bucovina.

Pe cei interesati sa colaboreze, pentru a face parte din viitorul album de fotografie si scurtmetraj “Bucataria Hoinara”, ii invit sa-mi scrie la office@bucatarescu.ro.

Citeste si:

Tags: , ,

Leave a Reply