|

NUD. Proiectie de stare (7) / De dorul cariatidelor …de RAZVAN VOICULESCU

Marea. Nelimitata cale de-a gasi loc de gandire, liniste, inspiratie… Regret ca plajele noastre sunt din ce in ce mai pline de prezenta agresiva a omului, de imbulzeala, de murdarie…

 Am profitat in lunile care au trecut si mi-am croit, cum mi-e obiceiul, mici peripluri, de data aceasta, prin nordul Constantei. Aveam un scop bine definit.

Retinusem ca, pe langa Navodari, mai existau cateva buncare abandonate, construite la inceputul celui de-al doilea razboi mondial.

Plecasem cu noaptea-n cap. Trageam nadejde sa ajung in Constanta la rasaritul soarelui. Se anunta o zi cu un cer neatins de albul norilor, cu vant uscat si o mare de cristal. Odata depasita rafinaria, am cotit-o, orientandu-ma mai mult instinctual, pe un drum plin de hartoape si balti ramase de la ultima ploaie. Urmaream cu nerabdare faleza si o cale de a cobori pana la mare.

Din Constanta, urma sa am si companie. Ea insasi pasionata de fotografie imi dezvaluise, in cele cateva mici conversatii telefonice, despre acele locuri aproape nestiute. Acum insa, ea avea sa stea in fata aparatului meu.

 Am ajuns in zona. Industriile fost-comuniste se inaltau in fata mea ranjind stirbe. Bande transportatoare rupte, containere dezasamblate, placi de beton ciobite…

 Ceva mai incolo, dupa un damb de nisip sculptat cu violenta de valuri, se ascundea un buncar. Unul dintre acelea care stateau insirate, ici si colo, in sudul litoralului. Mai tantos decat toate parca, dambul ascuns se deschidea ca un bastion postat intocmai ca sa domine intregul tinut. Pereti loviti odata de munitie, uriasa “deschidere in trepte” m-a dus imediat cu gandul la un templu antic. Cariatide si coloane in motive zoomorfe. Si gata… In mintea mea, fotografia era deja terminata.

 Pret de cateva clipe, i-am explicat colegei mele despre postura care credeam ca i se potriveste. Am ales cu grija “treapta” pentru ca ea sa ia pozitia leului inaripat. Deschiderea catre faleza nu trebuia omisa. Vechiul meu aparat era pregatit. Click!

 Marea imi suna in ceafa. Vantul incepuse sa se inteteasca… Oare tulburasem ritualurile nisipurilor?

 Foto si text: Razvan Voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro)

 Invitatie, pentru a te fotografia pe tine, la o noua poveste:

In toata aceasta cautare de frumos si inedit, am colaborat si continuu sa colaborez cu persoane obisnuite, care, prin naturalete si expresivitate sa poata da imaginii mele talcul dorit. E o colaborare mereu deschisa la care nu am ezitat niciodata sa raspund, atata vreme cat persoanele interesate ar putea incarna persoanjele fara de care povestile fotografiilor mele nu ar exista. Doamnele/domnisoarele interesate de astfel de colaborari imi pot scrie la: office@bucatarescu.ro

Citeste si:

Tags: , ,

Leave a Reply