|

Reverii culinare in stil italian: Zuppa toscana si Cotlete de vitel cu pesto genovese

Colega Catalina Coca, de la revista Confort Magazin, m-a provocat sa fantazez culinar pornind de la imaginile cu doua bucatarii superbe in stil italian. Textele pot fi citite si in numarul pe mai al cunoscutei reviste de design interior si lifestyle.

 1.Zuppa toscana

Ce inseamna – pentru un bucatar de placere – o chicineta open space intr-o garsoniera dubla, cocotata in mansarda unei cladiri vechi? Carevasazica open mind, frau liber dat imaginatiei, bucuria de a improviza, de a combina liber ingredientele, cam tot ceea ce se gaseste prin frigider. Esti un om ocupat, care nu abandoneaza laptopul nici acasa. Dar asta nu inseamna ca te-ai blazat prematur si ti-ai fi pierdut exuberanta gastronomica. Dimpotriva, vanezi efectiv asemenea clipe de relaxare, cand poti face naveta de la birou la plita sau cuptor.

Asadar, in dupa-amiaza aceasta ai parasit biroul impersonal si ai ai ales sa lucrezi acasa, fiindca incheierea acestui proiect de advertising presupune sa primesti stimuli noi din toate directiile. De pilda, din arta culinara tratata subiectiv, ca un ecou al unei vacante in Toscana…

Ai mult de lucru azi, deci ai nevoie de hrana pentru suflet si de combustibil pentru motorul de creatie. De ce nu ai incerca o zuppa consistenta? Pleci de la o bucata de carnat taiat rondele si prajit cu 2 linguri de ulei de masline. Dupa un minut, arunci in oala si doi ardei rosii iuti, curatati de seminte si tocati foarte fin. Mai pui o lingura de ulei si adaugi cateva fasiute de bacon, o jumatate de ceapa taiata solzisori si o capatana de usturoi pisat. Amesteci de cateva ori cu o lingura sau spatula de lemn, apoi torni un pahar mic de vin alb, 2-3 cani de supa de legume (ramasa din alta zi), plus un cartof mare feliat straveziu. Daca gasesti alte legume in cutia frigiderului (un buchetel de broccoli, poate, sau jumatati de pastarnac etc.), le adaugi si pe ele. Ca sa fiarba mai repede, transformi in rondele radacinoasele. Lasi toata compozitia sa fiarba alchimic, la foc mic, o jumatate de ora, timp in care te intorci la computer spre a avansa cu proiectul tau. Nici nu vei sti cand supa toscana e gata! La final, dregi delicioasa zeama cu sare de mare si piper verde proaspat rasnit. Daca ti-au mai ramas capere sau samburi de pin, adaugi intru slava gustului. Buon appetito!

 2.Cotlete de vitel cu pesto genovese

Nimic mai potrivit intr-o bucatarie alba decat niste lamai uitate pe masa intr-o dezordine studiata… Care ar fi primele sugestii? Poate limoncello, poate o budinca sau o placinta cu lamaie. Dar nu, nu avem nevoie nici de bautura si nici de desert – le vor aduce invitatii nostri. Pana cand vor aparea, eu trebuie sa inventez o mancare care sa indeplineasca mai multe criterii: sa tina de foame unor oameni aterizati direct de la birou, sa induca savoare italiana (doar ne adunam pentru a pune la cale o vacanta in patru in sudul Italiei, nu?) si, trebuie sa recunosc, sa aiba stropul de inedit (sau …de nebunie?) care sa-mi confirme renumele de bucatar inventiv.

Trec in revista rapid continutul frigiderului si observ ca nu am prea multe optiuni. Cotletele de vitel reprezinta salvarea mea. Le pun la dezghetat repede, dupa o reteta personala: le arunc intr-o oala plina deja cu vin rosu, pe care il fierb in prealabil cu ceapa, usturoi, ierburi de gust si mirodenii. Dupa ce s-au dezghetat (timp in care apuc sa dau cu aspiratorul prin zona), fragezesc cotletele un pic, batandu-le cu ciocanul de snitele. Separat, intr-un bol, amestec bine o cana de faina, cu cateva linguri de pesmet auriu, sare si piper negru macinat. In aceasta mixtura, voi tavali feliile de carne subtiate, pe care apoi le voi invata sa faca snorkeling intr-o tigaie cu ulei de masline incins (3-4 linguri) amestecat cu 2 linguri de unt si zeama lamailor stoarsa si strecurata. Dupa ce carnea si-a schimbat culoarea, o pun pe servetele de hartie absorbanta. Uleiul din tigaie nu-l arunc. Il transfer, racit, in blender, adaugand alte 2 linguri de unt, dar si mult busuioc verde, 2 capatani de usturoi pisat, 1 lingura mare de samburi de pin, 1 lingura de migdale tocate, sare de mare si parmezan ras din belsug. Imi iese un fel de pesto genovese, pe care il voi servi in sosiera. Musafirii sunt liberi sa-l foloseasca la cotlete, dupa cum va voi o noua legenda urbana in statu nascendi.

Citeste si:

Tags: , , , ,

Leave a Reply