|

Creveti rumeniti la mocanita / Bucataria Hoinara (8) cu RAZVAN VOICULESCU

Spre mijlocul primaverii, mica noastra caravana de bucatarie hoinara si-a gasit locul si in inima Bucovinei. Ici-colo, ne-am tot oprit si am descoperit locuri si oameni “de suflet”, unde am bucatarit, fotografiat si filmat.

Cunoasteti acele dimineti cand, o data ce te-ai trezit, primul lucru pe care-l faci e sa te uiti pe fereastra dintr-o curiozitate innascuta de a vedea cum este vremea. Asta am facut si eu in acea dimineata, la Moldovita fiind. Cerul nu era “nicicum”. Asadar, ne asteptam la orice.

Planuiseram sa ajungem la mocanita care leaga, pe parcursul a 5-7 km, Moldovita de Argel, stabatand o zona pitoreasca si inca neinvadata de turisti.

Horia avea in desaga lui cateva bunatati proaspete, care cereau a fi rapid preparate. Sosise cu ele de departe si trebuia sa fie pregatite urgent.

La mocanita am ajuns putin inainte de 11 si, citind programul afisat, ne-am bucurat. In acea zi, micul tren poposea si se odihnea pentru revizia saptamanala.

“Ce sansa!!”, ne-am spus. Il puteam gasi pe seful de tren pentru a-i relata despre dorinta noastra de a bucatari langa si la mocanita.

De dupa o hala industriala am recunoscut suieratul. Mocanita era acolo. Am dat fuga si, dupa cativa pasi, am zarit-o. In jurul ei se agitau 3 domni cu parul alb. Mestereau, verificau, masurau, ciocaneau, roboteau. Ce mai! Era o revizie in toata regula.

Dupa cateva cuvinte de introducere, ne-am si vazut improvizand un “banc de lucru” din niste lazi vechi dar frumos pastrate, intr-un cotlon al halei cu pricina.

Horia a scos crevetii jumbo si i-a asezat intr-o farfurie mai maricica. Intre timp, noi ceilalti ne-am ridicat ochii catre cer, caci stropi mari, dar inca rari se mai rostogoleau spre noi. Nici nu ploua, dar nici nu se linistea.

L-am rugat pe Horia sa se grabeasca si, in cateva minute, mirosul de fructe de mare se simtea in toata “gara” din Moldovita. Primii localnici curiosi si-au si facut vreme pe la noi.

Cerul incepuse sa se innoureze serios.

Acolo, in picioare, intr-un abur cu iz de ulei, am degustat, cu placerea hoinarilor, creveti pe sarma cu lime, lamaie si ceapa rosie. La aceastea, Horia a adaugat sos caramelizat cu soia. Eu, la randul meu am scos din desaga un roze. Ce putea sa se “asorteze” mai bine?

Cand ne-am apucat sa strangem ingrediente ramase si lampile de foto, stropii razleti se trasformau in ploaie. Mocaneasca.

Era timpul sa ne gasim un alt loc al bucatarelelor noastre.

Text si foto: Razvan Voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro / www.bucataria-hoinara.ro)

Colaborare de bucatareala:

In toate aceste cautari de “bucatareala” si inedit din tara, am colaborat si continuu sa colaborez cu persoane obisnuite care, prin naturalete, buna dispozitie si talent de “bucatareala” pot si doresc sa faca echipa buna cu mine. Nu este musai sa fie bucatari de profesie.

Pe cei interesati sa colaboreze, prin a face parte din viitorul album de fotografie si scurtmetraj “Bucataria Hoinara”, ii invit sa-mi scrie la office@bucatarescu.ro.

…Bucataria Hoinara cu RAZVAN VOICULESCU!

Citeste si:

Tags: , , , ,

Leave a Reply