|

SIESTA – foto/ Nud. Proiectie de stare (11) …de RAZVAN VOICULESCU

Siesta

Ardeal. Acesta era punctul spre care hotarasem sa ma indrept.

Tanara de 19 ani, care-mi trimisese mai demult 2 fotografii pentru a ma face sa inteleg cum arata, imi scrisese si cateva randuri. Nonconformista, cu mult tonus si chef de dialog.

Am sunat-o. I-am spus ca ajung in zona peste cateva zile; ca as dori sa incercam o sedinta de fotografie. Dupa cateva precizari despre cum decurge, am concis ca, o data ajuns la destinatie. sa purcedem la treaba.

O data sosit, am cautat carciumioara unde se mananca “varza a la Cluj”. Mai fusesem acolo. O carciuma in care, daca intri, ai sentimentul ca timpul nu s-a scurs deloc in ultimii 20 ani. Nimic modern. Lampadare din anii ’70, geamuri cu vopseaua scorojita. Insa varza a la  Cluj… minunata!

A doua zi, m-am intalnit cu tanara mea colega. Mignona, imbracata putin extravagant. Ca aparitie mi-a placut, chiar daca intarziase si nu spusese nici “pas” in legatura cu mica ei impolitete. I-am spus ca nu cunosc imprejurimile, ca imi doresc un colt de natura fara turism, unde pot sa identific o lumina care sa ma inspire.

Am plecat in cautarea acelui loc. Pe drum ma intreba intr-una diverse, avea un fel de neastampar, se misca prea mult. Am rugat-o sa se relaxeze si sa nu mai vorbeasca. Incercam sa ma concentrez pentru a cauta un loc anume in padure.

Intre timp, ea s-a intins pe covorul de frunze uscate cu miros de primavara si a tacut.

Curand avea sa coboare lumina. Aproape renuntasem. Cu trepiedul pe umeri, m-am indreptat catre colega mea. In tacerea ei, isi luase o pozitie comoda. Probabil, se gandea la ale ei.  Ipostaza asta mi-a placut.

Cu toate ca nu era o zi calduroasa si soarele nu mai avea putere, tanara era intinsa pe pamant. In lumea ei. O vedeam dintr-un unghi atipic. Veneam dintr-o denivelare a terenului si o puteam privi altfel. Acel “altfel” mi-a placut. Mainile ii stateau linistite pe piept, laba piciorului se aplecase spre lateral. Pe fundal, se creionau cateva contururi de copaci. Ca niste picioare uriase ale unor fiinte ciudate.

M-am grabit sa incadrez ce-mi imaginam. Incercam sa nu fac zgomot. Doar o miscare a trupului ei si totul s-ar fi stricat.

Clic! Si iar. De inca doua-trei ori. Am verificat ecranul aparatului. Era ceea ce-mi dorisem.

Cu paza sigura dimprejur, pesemne ca astepta, odihnindu-se, vreo noapte de Sanziene… 

Foto si text: Razvan Voiculescu (blog.razvan-voiculescu.ro)

 Invitatie, pentru a te fotografia pe tine, la o noua poveste:

In toata aceasta cautare de frumos si inedit, am colaborat si continuu sa colaborez cu persoane obisnuite, care, prin naturalete si expresivitate sa poata da imaginii mele talcul dorit. E o colaborare mereu deschisa la care nu am ezitat niciodata sa raspund, atata vreme cat persoanele interesate ar putea incarna persoanjele fara de care povestile fotografiilor mele nu ar exista. Doamnele/domnisoarele interesate de astfel de colaborari imi pot scrie la: office@bucatarescu.ro

 

Citeste si:

Tags: , , , ,

Leave a Reply