|

“Napoleon de vinete” si sangria / Caldura Mare la New York!

Caldura mare! Nu ştiu ce temperatură era afară când a scris Caragiale schiţa cu acelaşi nume însă mercurul termometrului a părut ţintuit la peste 30 grade toată saptamâna trecută. Dacă adăugam şi umezeala care a curpins New York-ul, e uşor să ne imaginam oraşul care nu doarme niciodată ca pe o imensă baie de aburi, străbătut fiind, cu pasul, taxiul sau bicicleta de mii de turişti din toată lumea. Cum între Galeriile de arta Frick şi Empire State Building (ca să numesc câteva din atracţiile pe care le-am vizitat cu părinţii) e distanţă mare, ce face turistul de rând, în afară de a se opri din loc în loc să bea apă sau să admire reclamele uriaşe din Times Square? Fireşte, intră în restaurante. Fiind New York, oferta e deosebit de mare şi pentru toate bugetele, de la pizzeriile şi lanţurile de fast food până la restaurante de 5 stele, recomandate în ghiduri de călătorie.

 Pe mine mă atrage însă bucataria diverselor popoare, gătită bine, de oameni priecpuţi, mai mult decât restaurantele de fiţe, sau meniuri fusion. Ori poate asta a fost starea mea de spirit săptămâna trecută. Cert este că într-una din zile m-am luat după Gicuţă (aşa îmi alint eu GPS-ul), uitind că nu am actualizat hărţile, şi m-am trezit în Brooklin la ora prânzului. Ce contează că pe străzile pe care Gicuţă îmi spunea să o iau se lucra, ori numele nu corespundeau sau pur şi simplu deveniseră între timp sens unic… La un moment dat l-am închis, am parcat şi am ieşit, exasperată de trafic şi căldură, exact în faţa restaurantului Tanoreen (www.tanoreen.com). 

 Fiind amatoare de mâncare mediteraneeană, am intrat fără prea multe speranţe in restaurant. Cel puţin era racoare. Nici nu-mi amintesc dacă am mai luat masa vreodată în Brooklin sau într-un restaurant palestinian. Proprietara, Rawia Bishara, o femeie pe cât de talentată în ale gastronomiei, pe cât de volubilă şi plăcută clienţilor, ne-a explicat ce  înseamnă fiecare fel în parte şi a glumit cu noi lăsîndu-ne să alegem. Fireşte, ca în orice restaurant cu specific mediteraneean, am comadat pe loc humus şi sărmălute de orez în foi de viţă, ca aperitiv.

 Surpriza însă a venit mai târziu, când, oscilind  între musaca şi napoleon de vinete, Rawia ne-a explicat ce înseamnă fiecare. Musacaua o ştim cu totii, însă napoleonul m-a lăsat fără grai. În primul rând nu ştiu de unde vine numele de “napoleon”. Denumirea e împrumutată de la prăjitura cu acealaşi nume care, în America (şi în citeva ţări ale lumii) se  numeşte “napoleon”. Nu se ştie dacă există vreo legătură între împărat şi prajitura care în Franţa (şi  în celelalte ţări ale lumii) se  numeşte “mille feuilles” (cu excepţia Romaniei  unde se numşte cremşnit). Nu ştiu de unde vine numele de cremşnit, cu atât mai puţin “mille-feuille” sau “napoleon”, las la latitudinea istoricilor sa elucideze misterul, cert este ca acest concept, al foilor umplute, s-a extins, ducînd la apariţia unei reţete pe cât de originale, pe atât de bună, numită napoleon de vinete.

 În principal e vorba de straturi de vinete coapte umplute cu … ce doreste fiecare: zucchini copţi, ardei copţi, mozzarella, pesto sau chiar salata de vinete… Se poate servi ca garnitură la frigărui asortate (porc, ciuperci, cârnat de fazan, cum am comandat noi) sau cu…. mămăligă (polenta), cum mi-am propus să încerc acasă.

 Plecînd de acolo n-am mai simţit caldura şi mi-am propus să nu-l mai cert niciodată pe Gicuţă, care, în mod evident, îmi ştie de acum preferintele. Acasă ne aştepta o sangria la rece, pregătită după reţeta bucătarului Bobby Flay, de pe Food Channel.

 Napoleon de vinete

Ingrediente:
Pentru  Napoleon

8 pălării de ciuperci

1-2 vinete (depinde de mărime), tăiăte felii astfel  încât să rezulte 8 felii de circa 2 cm grosime.

2 roşii tăiate rondele (8 felii) 

1 ceapă roşie ( tăiată în sferturi)

1 dovlecel curăţaţi şi tăiaţi în felii pe lungime (4 felii).

Biluţe de mozzarella tăiate în felii (8 felii)

Ulei de măsline pentru unsul legumelor

Pentru Pesto

1 legatură de busuioc

¼ cană de seminţe de pin (se pot înlocui cu nuci obişnuite)

¼ cană de parmezan 

¼ cană ulei măsline

2 caţei usturoi

Preparare

Pentru pesto amestecaţi toate ingredientele într-un blender. Mixaţi-le bine, apoi puneţi conţinutul într-un borcan pe care îl daţi la rece până când vinetele sunt gata.

Ungeţi legumele cu ulei şi puneţi-le la prăjit pe grătar sau pe plită ori în cuptor la foc mare. După ce s-au făcut lăsaţi-le să se răcească, după care presăraţi sare şi piper. Napoleonul se asamblează astfel: o felie de vânătă, ciupercă, roşie, brânză şi tot aşa, dupa gust şi inspiraţia fiecăruia. La sfârşit se pune deasupra ceapa şi dovlecelul. Chiar dacă “turnuleţele” nu au un echilibru prea bun, dacă sunt ţinute în frigider 24 ore se vor aranja iar sucurile în care au copt se vor amesteca.

Înaintea servirii se dau la cuptor la foc mare pentru 10 minute. Se servesc cu pastă de pesto sau roşii.

 Sangria

2 sticle de vin roşu sec (cel mai ieftin vin face sangria cea mai  bună)

2 portocale, tăiate felii,

2 lămâi

2 mere

½ cană brandy

½ cană triple sec

Sirop de zahăr (o parte zahăr o parte apă, ca la dulceaţă) opţional

Se amestecă toate ingredientele intr-o carafă şi se dă la rece câteva ore. Pentru un gust şi mai răcoros se pot adăuga câteva frunze de mentă.

ADRIANA PARISSI este scriitor, corespondent special al site-ului in Statele Unite.

Citeste si:

Tags: , , , ,

8 Responses for ““Napoleon de vinete” si sangria / Caldura Mare la New York!”

  1. Bucatarescu says:

    Adriana, sunt la mare, dar maine ma duc in piata la Navodari sa cumpar vinete. Si, neaparat, malai – ideea cu mamaliguta mi se pare savuroasa…

  2. Abysor says:

    Arata demential, sigur voi face si eu aceasta reteta. Cel putin la cum arata in poza deja salivez……si inghit in sec! Ma duc la cumparaturi sa iau ingredientele ,,,trebuie sa incerc aceasta reteta!

  3. Bucatarescu says:

    Cum spuneam, sunt la mare cu Lala & Nana, dar azi am fost in piata la Navodari si …ghiciti ce am cumparat? Vinete! Trageti singuri concluzia ce am mancat la pranz…

  4. Feliz says:

    Ce-ati mîncat la prînz? Că să nu-mi spui că ți-a ieșit și ție fix ca-n poza de mai sus? :D

  5. Bucatarescu says:

    Nu a iesit la fel de artistic ca in poza, dar gustul era bestial. Apoi, pe la cinci dupa-amiaza si am improvizat ceva ce Nana gusta chiar acum. Voi posta pe blog mai pe seara, dupa ce mai facem o baie….

  6. Adriana Parissi says:

    Gustul e bestial, intr-adevar. Aici mamaliga se vinde gata facuta (si rece) in supermarket in suluri cilidrice, ca pe salam. Varianta cu mamaliga presupunea sa se taie feliile de mamaliga si sa se puna ca umplutura, intre altele… reteta lasa loc de improvizatie si e f. buna pe caldura….Si eu sint la ocean si voi reveni cu retete din patria crabilor…

  7. Bucatarescu says:

    In pauza meciului, pun si mamaliguta mea pe blog!

Leave a Reply