|

Intotdeauna e ora cinci undeva / Poveste si retete cajun – Jambalaya, Gumbo…de la ADRIANA PARISSI

Nimic nu putea fi mai incitant decât petrecerea burlacelor în New Orleans în luna iunie. Ne gândisem la asta de sute de ori, eu, Susan (mireasa), Fatima şi Hassana. Hassana, crescută în suburbiile marocane ale Parisului, era întotdeauna mai rezervată, poate şi pentru că văzuse Veneţia şi  Amsterdamul de mai multe ori, însă Fatima, găsea argumente de fiecare dată, obiectând că era cazul să facem şi noi ceva cu adevărat nebunesc într-un loc unde nu ne ştia nimeni.

-Ei, nu chiar să ne dezgolim sânii, preciză, dar măcar să mergem să vedem despre ce e vorba şi să ne petrecem o seară într-un bar cu striperi bărbaţi, spunea Fatima.

-La urma urmei ce crezi că fac ei, la petrecerea buracilor, le-am spus, nu tot asta?

Nu ştiu dacă educaţia musulmană din Pakistanul ei natal îi sporiseră Fatimei pofta de viaţă, cert este însă că întotdeauna venea cu idei unde să ne petrecem sfârşiturile de săptămână sau cele mai incredibile excursii, ca aceasta.

Am fost de acord – o excursie cu Fatima însemna mult râs şi posibile încurcături. Lui Susan i s-a părut o idee bună pentru că “The Big Easy”, cum era supranumit New Orleansul, era într-adevăr capitala distracţiei şi a uitării de sine, iar Hassana acceptat mai mult din dorinţa de a vedea influenţele franţuzeşti şi amestecul de culturi care dădeau oraşului farmecul său legendar.

Susan avea să se căsătorească cu cineva cunoscut pe eHarmony.com însă numai eu şi Fatima ştiam asta. Hassana probabil s-ar fi scandalizat acuzându-ne că nu aveam minte, dar Fatima se pregătea sa-şi încerce şi ea nororcul pentru că în nici un caz nu avea să recurgă la obiceiul tradiţional pakistanez în care parinţii trebuiau să îi găsească soţ.

-Mă gândesc că poate totuşi să-mi expun sânii cu condiţia ca nici una din voi să nu scoată o vorbă despre asta la întoarcere, spuse Susan în avion, în timp ce Hassana încă se întreba dacă întreaga noastră excursie era o idee bună.

De la aeroport am luat un taxi pânA la hotel Richelieu, unul din hotelurile istorice din New Orleans şi foarte aproape de strada Bourbon unde distracţia era în toi tot timpul anului. Pliantele spuneau că Jimmy Buffet şi Paul McCartney făceau parte din galeria vizitatorilor celebri. Personal, aş fi vrut să stăm la Monteleone însă nu mai găsisem camere.

-Nu-i nimic, spuse Fatima, asta nu ne împiedică să mergem la Carusel – barul rotitor de deasupra străzii Royal – şi apoi să dăm o raită prin oraş cu trăsura, să mâncăm şi să aşteptăm seara ca să ne distrăm.

Nu fusesem niciodată într-un bar rotitor şi, sorbindu-mi cocteilul numit “Uragan”, aveam impresia că mă aflam într-o navetă spaţială. Fatima povestea tuturor că venisem să ne facem de cap pentru că Susan urma să se căsătorească şi toată lumea zâmbea spunându-ne unde să mergem, de la recepţionera negresă a hotelului, care ne recomandă restaurantul “K-Paul’s kitchen”, până la barmanul evreu care ne întrebase de unde eram şi dacă aveam bani din ţările noastre de origine pentru colecţia lui.

După ce am bătut puţin străzile am vrut să intram la K-Paul pentru o farfurie de gumbo şi o jumbalaya, felurile de mâncare specifice Louisianei, însă trebuia să facem rezervare pentru mesele de la balcon. Restaurantul, deschis în 1979 de bucătarul Paul Prudhomme, care între timp devenise celebru, având propria emisiune la televizor, era sinonim cu Cartierul Francez însusi. În toate carţile poştale văzusem faimoasele balcoane din fier forjat dantelat şi era de neconceput să mâncam în interior. Am acceptat rezervarea pentru ora şase gândindu-ne că aveam să ne petrecem timpul hoinărind prin magazine de suveniruri şi baruri, după care aveam să mergem la cină şi într-un club de noapte să o sărbătorim pe Susan.

Strada Bourbon era aşa cum îmi imaginasem. Citisem de multe ori despre ea şi asemanarea ei cu Districtul Roşu din Amsterdam, din cauza barurilor, a magazinelor erotice înşirate de-a lungul ei, şi a balcoanelor unde fetele îşi ridicau bluzele expunându-şi preţ de câteva secunde sânii, spre delirul privitorilor îngrămădiţi pe stradă. De fapt întreagul Cartier Francez avea aerul unui târg în aer liber, a unei sărbători continue. Trebuia să stăm alături sau să ne ţinem de mână pentru că era foarte posibil să ne pierdem în mareea umană care intra şi iesea din boutique-uri şi baruri, cu pahare pline sau cântând şi, profitând de un moment de linişte, am întrebat-o la rându-mi pe Susan:

- Ei, ai de gând să-ţi ridici bluza?

Hassana nu ne auzise, preocupată fiind de nişte măşti undeva într-o vitrină de suveniruri.

-Am venit în New Orleans să ne distrăm, adaugă Fatima. Trebuie să o faci.

Susan ne privi pe rând, apoi, cu paharul de “uragan” în mână aprobă:

-Da, dacă o faceţi şi voi. Singură nu am curaj.

Fatima şi cu mine aveam pe noi costumele de baie, aşa că ne-am uitat una la alta şi am izbucnit în râs.

-Sigur!

Hassana cumpărase o mască aurie cu pene şi ne urma, sorbindu-şi sucul de ananas fără să ştie ce puneam la cale. Auzisem că în Paris, în vârful turnului Eiffel fetele îşi expuneau sânii în felul acesta, însă aici era cu totul altceva: erau văzute. Exact ca în DVD-urile acelea ale căror reclame le vedeam seara târziu la televizor, cu ispravile studentelor în vacanţele de primăvara în Caraibe.

Seara cobora ca un voal trasparent peste strada clocotindă, iar ritmul muzicii zydeco, ce părea că se revărsa de pretutindeni, creştea parcă în intensitate, odată cu vocile şi râsetele turiştilor. Înghiţisem câteva scoici Rockefeler într-un mic bistrou al cărui proprietar ne spusese că acolo fuseseră inventate, alături de felurile de mâncare din raci, crabi şi creveţi, sortimente aflate din abundenţă în Louisiana, ne umplusem deja de mărgele colorate pe care toţi vânzătorii ni le puneau la gât şi, înainte de cină, ne decisesem în sfârşit că venise momentul balconului.

-Haide, spuse Fatima, văzând nehotărârea lui Susan exact când începusem să urcăm pe scări -era coadă. E ca Fontana di Trevi: arunci un ban şi pui o dorinţă. Aşa şi aici. Câteva secunde.

-E important să îţi poţi stăpâni inhibiţiile, am adăugat. Plus că nu cunoaştem pe nimeni. Ce poate fi mai incitant?

- Vă credeam fete serioase, ne reproşă Hassana, care ar fi vrut să plece în momentul acela dacă ar fi putut. Mulţimea însă făcea traficul spre balcoane cu sens unic. Pretindeţi că nu sunteţi cu mine.

Ajunsesem aproape de intrare; în faţa noastră era un cuplu de îndrăgostiţi şi tot timpul cât am stat la rând s-au sărutat şi s-au pipăit încât aveam impresia că voiau să facă şi altceva în văzul lumii.

Marea majoritatea celor care urcau în balcon nu îşi ridicau tricourile dar când cineva o făcea mulţimea de dedesubt exploda în urale şi aplauze.

-Ce-ar zice elevii tăi să te vadă acum, spuse bărbatul din faţa mea, sărutându-şi partenera.

-Eşti profesoară? mi-a scăpat fără să vreau, în timp ce îmi venea să-mi înghit cuvintele.

S-au întors amândoi spre mine cu un zâmbet larg. Nu numai că nu s-au supărat dar au intrat în discuţie cu noi de parcă ne cunoşteam de când lumea.

-Învăţatoare, spuse. Predau la clasa a treia.

Sub tricou, desupra buricului, puteam să văd un tatuaj elaborat, cu şerpi, păuni şi peisaje.

Era oare permis la şcoală să apară astfel în faţa elevilor, m-am întrebat gândindu-mă la o colegă de servici care avea un tatuaj mic pe umăr şi nu ştia cum să-l ascundă într-o sâmbătă când s-a întâlnit cu şeful la supemarket şi a avut proasta inspiraţie să poarte un tricou fără mâneci.

Văzând că mă uitam interesată soţul a început să-mi dea detalii. El făcea tatuajele: avea un magazin iar clienţii lui veneau de departe pentru pentru răbdarea şi precizia cu care executa modele migăloase.

-Ştiu ce gândeşti, spuse învăţătoarea râzând, arătându-mi o dantură impecabilă, însă în hainele cu care merg la şcoală nu se vede nimic.

-Vrei sa-ţi ridici tricoul? întrebă aproape şoptit Susan, la care profesoara dădu din cap explicând că visa de luni de zile la excursia aceasta şi experienţa eliberatoare.

Hassana, care până atunci se ţinuse deoparte întrebă timida; nu doare?

Amândoi începură să râdă, în timp ce altcineva din faţă, care asistase la conversaţie întrebă despre adresa magazinului de tatuaje, iar eu îi explicam profesoarei despre viitoarea nuntă a lui Susan, lucru care facu să chiuie persoanele din jur, smulgându-le un ropot de aplauze.

Am intrat în balcon odată cu cuplul din faţă şi, aşezându-ne în stinga lor, am privit în lungul strazii mulţimea petrecăreaţa. Un negru cânta la acordeon pe troutar, mulţumind trecătorilor care îi lăsau bani în cutia instrumentului. Peste tot plutea un miros de mâncare şi, departe, se ghicea la orizont, oceanul.

-Sunteţi gata? sopti bărbatul. Număr până la trei şi vă ridicaţi bluzele. Unu, doi, trei!

O clipă mi s-a părut că mulţimea a amuţit apoi a izbucnit în chiote şi aplauze de nedescris. Susan îşi ascunsese faţa în tricoul care îi dezvelise sînii de zăpadă. Lângă mine învăţătoarea arăta mulţimii abdomenul şi sânii ale căror sfârcuri reprezentau frunzele unui copac, respectiv botul unui animal.  Eu îmi scosesem tricoul ramânând în costumul de baie în timp ce cineva din spate îmi striga că trişasem. Am coborât grăbite, complimentând-o pe învăţătoare pentru tatuaj, în timp ce soţul acesteia îi ura casă de piatra lui Susan.

Jos am întrebat-o pe Fatima daca puteam merge la masă; muream de foame.

-E cinci şi jumatate, răspunse Hassana.

-Hai să mergem, am spus. Mai întârziem puţin la bar până se eliberează masa noastră. De abia aştept să gust din gumbo şi jambalaya. Voi unde staţi, am întrebat-o pe învăţătoare, surprinsă să îi văd figura lividă.

-Cinci şi jumătate? bâigui.

Părea că întregul oraş, vacanţa, aventura, dispăruse dintr-o dată din ochii ei împietriţi.

-Am lăsat copilul la baby-sitter, ţipă, trăgându-l pe bărbată-su de mână. A spus că stă până la cinci!

Nu ştiu când au dispărut de lângă noi, strecurându-se prin mulţime. S-au suit în taxi, tocmai când negrul din colţ începuse să cânte, cu vocea lui domoală, melodia “Întotdeauna e ora cinci undeva” a lui Jimmy Buffet.

Am ridicat din umeri şi ne-am indreptat spre KPaul.

Cajun Jumbalaya

INGREDIENTE:

  • 12 creveţi mici, curăţaţi şi tăiaţi în bucaţi
  • 1/2  pui mic tăiat în bucăţi
  • 1 lingură de mirodenii Creole (reţeta mai jos)
  • 2 linguri ulei măsline
  • 1/4 cană de ceapă tăiată peştişori
  • 1/4 cană ardei gras verde tăiat cubuleţe
  • 1/4 cană tulpini de ţelină tăiată cubuleţe
  • 2 linguri de usturoi tocat
  • 1/2 cană roşii tăiate cubuleţe
  • 3 frunze dafin
  • 1 linguriţă sos Worcestershire
  • 1 linguriţă de sos picant
  • 3/4 cană orez
  • 3 căni supă de pui
  • 350 gr cârnat Andouille tăiat în feliuţe (sau orice alt cârnat afumat)
  • Sare şi piper după gust

Într-un castron combinaţi creveţii, puiul şi mirodeniile creole şi amestecaţi bine. Într-o tigaie încălziţi uleiul şi prajiţi ceapa, ardeiul şi ţelina timp de 3 minute. Adăugaţi usturoiul, roşiile şi dafinul, sosul Worchestaire şi cel picant. Adăugaţi orezul şi, treptat, supa de pui. Reduceţi focul la minim şi lăsaţi să fiarbă până când orezul e pătruns, amestecând din când în când (cam 15 minute). Adăugaţi apoi amestecul de creveţi, pui şi cârnaţi. Lăsaţi să fiarbă la foc mic până când puiul e gata; aproximativ 10 minute. Adăugaţi sare, piper şi mirodenii creole după gust.

Mirodenii Creole

INGREDIENTE:

  • 2 1/2 linguri paprika
  • 2 linguri sare
  • 2 linguri praf de usturoi
  • 1 lingură piper negru
  • 1 lingură praf de ceapă
  • 1 lingură piper cayenne
  • 1 lingură oregano uscat
  • 1 lingură thyme uscat

Combinaţi toate ingredientele de mai sus. Rezultă cam 2/3 cană.

Gumbo din pui şi cârnaţi Andouille

INGREDIENTE:

  • 1 pui de 1,5-2kg
  • 1 ceapă tăiat în bucăţi
  • frunze de ţelină
  • 1 linguriţă de sare
  • 5 căni de supă de pui
  • 6 felii de şunca (sau piept ardelenesc) tăiate cubuleţe
  • 0.5kg cârnati adouille sau orice alt cârnat afumat tăiat feliuţe
  • 1,5 căni ceapă tăiată peştişori
  • 2 ardei graşi tocaţi mărunt
  • 2 tulpini de ţelină tocate mărunt
  • 3 caţei de usturoi tăiaţi feliuţe
  • 3 roşii descojite şi tăiate cubuleţe sau o conservă (~400ml)
  • 1 conservă (~400ml) de suc de roşii (sau roşii piure)
  • 1 pachet de boabe de porumb îngheţate (~350gr)
  • 1 pachet de bame îngheţate (~350gr)
  • 1 linguriţă de thyme (proaspăt sau uscat)

PREPARARE:

Amestecaţi puiul, ceapa, ţelina şi sarea într-un vas mare, de preferabil de fontă. Adăugaţi multă apă cât să acopere puiul. Fierbeţi la foc mic circa 45 minute sau până se face puiul. Scoateţi puiul, păstraţi 5 căni de supă, aruncaţi ceapa şi ţelina. Scoateţi carnea de pe oase şi taiaţi-o în bucăţi cât să încapă în lingură. Daţi totul deoparte.

Prăjiţi şunca şi cârnaţii într-o tigaie. Scoteţi-i pe o farfurie separată. Dacă a rezultat prea multă grăsime aruncaţi din ea păstrând numai o lingură. Prăjiţi apoi în acea grăsime ceapa, ardeiul, ţelina şi usturoiul amestecând continuu până ce legumele încep să se înmoaie. Adăugaţi sunca şi cârnaţii, puiul şi zeama de supă, roşiile şi toate celelalte ingrediente. Fierbeţi totul la foc mic aproximativ 1,5 ore.

Cocktail Cajun Martini

INGREDIENTE:

  • 2 părţi vodcă picantă (cu ardei iute)
  • 1 parte vermut alb

PREPARARE:

Specificul acestei băuturi constă în a macera ardei iute (jalapenos) curăţaţi de seminţe. Puneţi ardeii astfel curaţaţi şi tăiaţi în felii în vodcă şi lăsaţi la frigider 24-48 ore.

Într-un vas puneţi cuburi de gheaţă, vodca preparată în ajun şi vermutul. Amestecaţi bine apoi turnaţi în pahare. Garnisiţi cu o măslină sau felii de lămâie. Se poate adăuga puţin suc de lămâie după gust.

Cocktail Uragan

(pentru 1 porţie)

INGREDIENTE:

  • 1 lingură vodcă
  • 1linguriţăs sirop de grenadine
  • 1 lingură gin
  • 1 lingură rom
  • 1 linguriţă rom Bacardi 151 (80 grade tărie)
  • 1 lingură lichior de alune Amaretto
  • 1 lingură lichior triplu sec
  • suc de grepfruit (după gust)
  • suc de ananas (după gust)

PREPARARE:

Puneţi toate ingredientele într-un pahar cu multe cuburi de gheaţă şi adăugaţi sucul de ananas şi grepfruit în părţi egale.

ADRIANA PARISSI este scriitor, corespondentul nostru special in Statele Unite.

Citeste si:

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply