|

Supa de zarzavat a bunicii …& ROSE Floarea Soarelui

Daca sunt intrebat care-s gusturile copilariei care ma urmaresc si acum, spun invariabil: compot de visine baut cu oala de 10 litri, sufleu de zmeura de la Tanti Filutza, chec cu oua de tara (de un galben orbitor), dulceata de cirese negre (vasalele bunicii mele veneau cu galetile pline de cirese negre de la “munte”), crema de zahar ars din 50 de oua (precum cozonacul bunicii lui Pastorel),  dar si, in special, fabuloasa supa de zarzavat a bunicii mele. Fiindca m-a crescut de la 3 luni pana la 5 ani, bunicii i-am spus intotdeauna Mama (iar extraordinarului meu bunic, pe nume, Georgica). Mama facea o supa incredibila in care amesteca toate zarzavaturile din curte. Apa era cea din fantana noastra, ramasa pe harta ca “Fantana lui Boerescu”. Foarte tarziu, maica-mea, exasperata de mofturile mele, a rugat-o pe Mama sa-i scrie reteta. In zadar, a incercat sa o reproduca la Bucuresti. Zarzavaturile nu mai aveau acelasi gust. Nu-mi mai venea sa mananc 2-3 litri deodata, fara paine sau cu, cel mult, o felie de paine prajita.

Mi-am facut toate vacantele pana la 20 ani la bunicii mei, pe Valea Buzaului in sus. Acolo a fost Paradisul meu, pe care acum incerc sa-l reproduc la Ileana, cu Lali si cu Nana. Cu doi ani in urma, profitand de faptul ca imi cumparasem un protap si un cazan imens (de langa Adjud, venind candva dinspre Iasi), am incercat sa reproduc supa magica. Ajutat de amicul meu pescar Dorin Maran, am pus si eu la fiert tot ce am gasit in gradina (mai putin o … piatra, precum in reteta portugheza clasica, pe care am gasit-o, insa, si la Mihail Lupescu in “Din bucataria taranului roman” si am reprodus-o in “Mancaruri de altadata” – www.lifestylepublishing.ro) Am pus ceapa, usturoi, cartofi, pastai si boabe de fasole de mai multe tipuri, frunze de salata, radacini de morcov, pastarnac si patrunjel zaharat, ceapa verde etc. Fara rosii, fara zdrente de ou, fara afumatura!  Supa a iesit buna, aromata la urma cu frunzulite de patrunjel si tarhon, plus o ramurica de marar verde. Dar nu a iesit la fel ca a bunicii mele: Mama stia sa o faca altfel

BAUTURA RECOMANDATA: Rose Floarea Soarelui

de la Cramele Halewood.

Citeste si:

Tags: , , , , , , ,

13 Responses for “Supa de zarzavat a bunicii …& ROSE Floarea Soarelui”

  1. Alice says:

    Ai deschis o cutie a Pandorei cu acest subiect (mincarurile care ne-au marcat copilaria, adica). Si eu am crescut la tara, unde am si acum parintii, asa ca, uneori, am si eu nostalgia supei (ah, cit de racoritoare) de zarzavat – spre oripilarea celorlalti membri ai familiei (carnivori inflexibili, care n-ar gusta nimic fara gust de ciozvirta!). Tocanita de pui, gogosile cu lingura (pe care mama le facea dimineata, cind nu gasea piine la brutarie), orezul cu lapte (facut in ceaun!) si mai ales colarezii (un fel de paste franjurate facute din faina si apa si fierte apoi in lapte), omleta cu jumari si brinza framintata pastrata pe timp de iarna la putinica, brinzoaicele si placinta de mere… ei, lista e lunga. Si in capul ei sta fara doar si poate dulceata de nuci verzi (pe care mama se mai chinuie si acum sa o faca – caci ce chin sa cureti sute de nuci mititele cit unghia), al carei gust divin nu poate fi egalat de nici o clona de supermarket.

  2. Bucatarescu says:

    Asa e: am incercat de mai multe ori dulceata de nuci verzi din comert si nu are nici o legatura cu cea din copilarie… Daca iti mai amintesti retete, sa ni le spui si noua!!!

  3. Adriana Parissi says:

    O sa aflu reteta de colarezi si v-o pun. Pt mine la loc de cinste e dulceata de cirese amare. Cum nu se gasesc in SUA, cind vin din Ro o tratez ca pe valuta forte :) Tot in categoria asta intra magiunul ala adevarat facut din prune dulci, cazute pe jos, atit de dulci incit uneori nici nu mai necesita zahar. Numai ca aici prunele nu au nici un gust.

  4. Feliz says:

    Adriana, anunta-ma cind vii in tara si poate fac rost de-o dulceata de cirese amare de-a mamei… recunoscuta de marii consumatori de asemenea pretiozități locale ca fiind cea mai buna! ;)

  5. Bucatarescu says:

    Eu stiu dulceata asta pe culori: cirese amare mici negre si cirese amare mai mari albe!

  6. Feliz says:

    Da, asa e, iar aia de cirese amare galbene e chiar un adevarat regal. Mmm… n-am mai mîncat de niște ani. Dar, connoisseurilor, de dulceata de fructe de soc ati auzit? Sau de dulceata de dude? Daca nu, înseamnă ca ați cam trait degeaba în… cofiture land. :D :P

  7. Adriana Parissi says:

    Feliz multumesc mult insa nu o sa vin prea curind :) … Dulceata de dude da… la turci in bazar u nde de altfel se vind dudele la kilogram. De fructe de soc marturisesc ca nu am auzit. Insa am vazut aici intr-un magazin grecesc dulceata de… vinete. Nu glumesc, vinete mici de 3 cm… Tot ii dau tircoale…

  8. Feliz says:

    Adriana, poate o sa ai noroc cînd o să vii… cine știe :) Aia de vinete e din categoria “ciudațenii”, așa am mîncat (mîncat e de fapt mult spus) in Grecia dulceață de… măsline. Iar din Tunisia, anul trecut, am adus cu mînuța mea în patrie o dulceață de smochine. Ambele – atît cea de măsline, cît și cea de smochine – nici nu miros față cele fabricate din fructe de soc și dude – adevarate trufandale ;)

  9. Bucatarescu says:

    Noi avem la Ileana asemenea cirese galbene amare, dar am mancat fructele din pom! Nu am oprit nimic pentru pus la borcan, pur si simplu nu ne-am putut abtine…

  10. Bucatarescu says:

    Doamnelor, se face dulceata din orice! Cea frantuzeasca de ceapa s-a banalizat deja, se gaseste la Bucuresti si in unele supermarketuri… De dulceata de gogonele ati auzit?

  11. Maria says:

    dulceata de vinete – foarte parfumata, cea de gogonele, de ardei iuti, de trandafiri, … – pe cale de disparitie

  12. Bucatarescu says:

    reteta?

Leave a Reply