|

RETETE din cartea FEMEILE INSOMNIACULUI

RADU ŢUCULESCU,  Femeile insomniacului – reţete

 Radu Ţuculescu (născut în 1949, la Tîrgu-Mureş, crescut la Reghin) este prozator, dramaturg, publicist şi traducător din limba germană. A absolvit Conservatorul „Gheorghe Dima”, secţia vioară. Dintre romanele publicate: Degetele lui Marsias (1985), Umbra penei de gîscă (1991), Povestirile mameibătrîne (2006), Stalin cu sapa-nainte! (2009). A publicat volume de proză scurtă şi două volume de teatru. A fost distins cu Premiul Cartea Anului (1995, 2009), Premiul „Radu Enescu”(2002), alte premii pentru proză şi traduceri. Este tradus în Ungaria, Rusia, Austria, Cehia, Elveţia, Franţa. În prezent, este realizator la TVR Cluj.

 Se numeşte Septimius Ilarie. Un bărbat cu un aspect fizic comun, aparent fără însuşiri. Şi totuşi, cum reuşeşte un astfel de bărbat să cucerească numeroase femei, de la adolescente naive, pînă la mature trecute prin numeroase experienţe? Cum reuşeşte să le satisfacă atît dorinţele sufleteşti cît şi pe cele trupeşti? La aceste întrebări răspunde romanul Femeile insomniacului printr-o năucitoare  cascadă de întîmplări descrise cu umor (uneori negru), ironie şi sarcasm. La sfîrşitul lecturii, orice femeie îşi va dori să cunoască un bărbat ca Septimius Ilarie şi orice bărbat şi-ar dori să semene, măcar puţin, cu acelaşi Septimius Ilarie.

 În Femeile insomniacului, Radu Ţuculescu pune din nou Muzica să zică poveşti, să arcuiască ficţiuni, să se descurce cu iţele unor întîmplări de viaţă curentă, care privite în sine produc repulsie şi oroare, dar luate armonios, în acompaniament, reuşesc performanţe rare şi paradoxale. Pasajele intensive transportă recuzita de gală, alcătuită din cărţi, povestitori, ascultători-scriitori-rezonatori, pereţi-biblioteci sau pereţi-tuburi de orgă, mobile vechi, arome culinare, partituri muzicale şi sexuale, adică tot atîţia indici de creativitate. Voracităţile trupeşti iau calea blues-ului, nu pentru a se domoli, ci pentru a se rafina. Se prepară detaliat-magistral festinuri de bucate simple, se strecoară cu înclinaţie interludii erotice magnetizante, din care pînă şi neînsufleţitele ies însufleţite, se alege repertoriul de piese classic-jazz şi rhythm&blues, ca să îmbie melancolic-meticulos la rostirea poveştilor.

                                                                                                          Cristina Balinte

I

 Oare Pati l‑a iubit pe vînătorul agronom vreodată? După cît şi cum îi povestise, a avut de la bun început doar o atracţie fizică garnisită cu prea puţină iubire. Cît un vîrf de cuţit, cît o linguriţă… Dar Pati e o fiinţă dulce care, pentru cîte suportă în căsnicie, merită atenţii drăgăstoase şi mici surprize. S‑o bucure, să‑i alimenteze optimismul, să‑i ofere prilejul de a se crede, măcar pentru cîteva ore, o răsfăţată domniţă din O mie şi una de nopţi… Aşa că emirului Septimius Ilarie îi veni o idee parfumată! Să‑i prepare ceva pentru cînd se va trezi, pentru cînd îşi va deschide pleoapele printre pernele semănînd perfect cu sînii ei, puţin obosiţi, dar cu momentele de satisfacţie încă imprimate în jurul sfîrcurilor. Momente de satisfacţie presărate cu cîteva mărunte boabe de fericire…

Obligat de ani de zile să‑şi gătească singur, Timi devenise un bucătar pasionat, inventiv, care apela rar la o carte de bucate. Amintirile din bucătăria mamei Eliza îi erau un excelent punct de pornire pentru noi combinaţii culinare.

Reveni din hăul nopţii între pereţii bucătăriei. Îşi aprinse o nouă ţigară. Să vedem ce avem, îşi şopti, încîntat de idee. Dimineaţa, cînd Pati va deschide ochii, după ce se va întinde de cîteva ori, zvîrcolindu‑se uşor pe cearşaful catifelat precum propriul pîntec, va descoperi alături de pat o tavă cu… Cu ce, oare? se întrebă Timi.

Ideea îi veni de la sticla cu vin rămasă pe jumătate plină. Pati băuse doar un pahar. Timi luase sticla cu el, instinctiv, depunînd‑o pe masa din bucătărie. O privi printre fîşiile subţiri, alb‑albăstrui, ieşite din ţigară. O privi cu drag şi‑atunci se hotărî ca dimineaţa Pati să descopere pe noptieră ceva gustos, care să‑i umple gura şi simţurile cu miresme parfumate, răcoroase, optimiste.

Întîi deschise uşa frigiderului. Întotdeauna avea cîteva fructe proaspete. Nu‑şi aminti, însă, ce anume. Descoperi mere verzi şi roşii, o banană şi două mandarine. Un borcan, pe jumătate plin cu compot de ananas slab îndulcit. Adesea, cînd se trezea acasă în miez de noapte, după o lungă şedere în Acvariu, îi plăcea să bea un compot ori să mestece un fruct, avînd iluzia că‑şi alungă, astfel, toate substanţele nocive din corp.

Începu ritualul preparării. Imaginaţia şi instinctul îl ghidau întotdeauna, făcîndu‑l să inventeze (ori să reinventeze) reţete culinare fanteziste, surprinzătoare, neobişnuite, dar în‑totdeauna gustoase. Amestecă vinul cu cîteva cuişoare, scorţişoară, boabe de piper verde, rase puţină coajă de lămîie şi‑l puse la foc mic. Pe alt ochi al aragazului, aşeză o oală potrivită, umplută cu apă pe jumătate, să se înfierbînte. Sparse trei ouă, separă gălbenuşurile şi le bătu cu puţin zahăr. Ar fi putut folosi mixerul, dar risca să o trezească pe Pati. După ce vinul clocoti de cîteva ori, îl luă de pe foc şi‑l strecură peste gălbenuşurile bine omogenizate. Deasupra aburilor din oala cea mică, continuă să bată gălbenuşurile amestecate cu vinul fiert, în ritm de perpetuum mobile pînă ce totul deveni cremos. Se înălţau miresme aromate, ca din alambicul unei vrăjitoare puse pe fapte bune. Avea răbdare, niciodată nu se grăbea, nu se pripea, pentru simplul fapt că‑i producea o reală plăcere să gătească. Ar fi deschis radioul, dar iarăşi se gîndi la somnul adînc şi mulţumit în care plonjase femeia din încăperea alăturată. Frecă albuşurile pînă ce se întări spuma, tremurînd gelatinos. O amestecă cu crema rezultată din gălbenuşuri şi vin, continuînd să amestece totul deasupra aburilor din oală. Amuzat, îşi imagina că roteşte mînerul unei flaşnete mute, dar din ce în ce mai parfumate. Între toate aceste acţiuni, reuşi să bea şi cîte o înghiţitură de cafea plus una de rachiu direct din sticlă. Întotdeauna avea undeva „ascunsă” una de rezervă. Cînd fu mulţumit de consistenţa cremei finale, purcese la tăiatul fructelor. Le puse în două boluri din sticlă, împărţi aproape egal ananasul din compot, apoi deasupra potrivi crema cea gălbuie. Se înălţară două mici coline cu vîrfuri rotunjite, apte de a atrage navele extraterestre… Cînd se va trezi Pati, ispitele aromate vor ataca nările, încolăcindu‑se într‑o îmbrăţişare senzuală. Băgă bolurile în frigider şi se reîntoarse la masă, aşezîndu‑se cuprins de‑o plăcută oboseală fizică.

Aprinse o nouă ţigară, pe deplin mulţumit. Începu să dezlege un rebus. Fîşiile de fum se înfăşurau în jurul trupului său, meticulos şi regulat, precum feşele îmbibate‑n uleiuri misterios parfumate în jurul mumiei unui faraon…)

 II

 „Nu chiar…”, recunoscu Timi. „Propun să pornesc muzica… în surdină. E un însoţitor ideal în timpul gătitului… Se nu‑meşte… Armstrong, din cînd în cînd în dialog cu Ella ori cu Billie Holiday… E bine?”

„E foarte bine”, aprobă Augusta.

„Aşa, ca un fundal.”

„Te ajut şi eu, să nu stau degeaba.”

„Despică pepenele în două, iar jumătate îl tai în bucăţele aproximativ pătrate… Fără coajă… desigur…”

„Chiar fără coajă? Bine că mi‑ai spus…”, replică, ironic, Augusta.

„Cealaltă jumătate o băgăm în frigider. Eu mă apuc de ceapă.”

„Pot mărunţi eu ceapa.”

„Nu‑mi las musafirii să‑şi împută degetele… Înainte de a ne apuca de muncă… un păhărel mic. Un adevărat imbold pentru bucătar.”

„De acord!”

Augusta descoperi raftul cu pahare. Luă două potrivit de înalte, dar cu gura largă şi turnă cîte un deget de coniac. Băură. Augusta închise ochii, pentru cîteva clipe, cuprinsă de‑o binevenită relaxare.

Dream a Little Dream of Me… se porni Ella să povestească, în momentul cînd Timi crăpă cu tăişul lat al cuţitului coaja unei cepe roşii, de mărime potrivită. Aroma coniacului, parfumul pepenelui şi mireasma cepei, un amestec de drog uşor… la care se vor adăuga, pe rînd, înălţîndu‑se ca un adevărat imn spre tavanul bucătăriei, mirosul frunzelor de busuioc, ţelină şi pătrunjel, al ciupercilor, stafidelor… Crapul proaspăt curăţat îşi aştepta, cuminte, rîndul, acoperit bine într‑un vas din inox, să nu alunge toate aromele cu puternica şi atît de distincta sa emanaţie.

„Pregătim… două feluri. Rapide, dar, sper, delicioase…”, zise Timi.

„Te poţi destăinui”, zise Augusta.

„Primul fel este o salată, hai să‑i zic, exotică. Amestec cubuleţele de pepene galben cu ceapa roşie tăiată cît am putut eu de mărunt, adaug şuncă de Parma, uite, feliile acestea le tai fîşii subţirele, apoi frunze de busuioc… îmi place la nebunie busuiocul proaspăt.”

„Şi mie”, recunoscu Augusta.

„Oare de ce nu mă mir… Apoi presar puţină sare şi… gata. Acoperim bolul şi‑l lăsăm în frigider să se amestece aromele… pînă terminăm cu felul al doilea… crap umplut la cuptor.”

„Grozav! Sună atît de bine. Nu ţi se pare caraghios că mă entuziasmez ca o adolescentă… la cei cincizeci de ani ai mei?”

„Nu gîndi tot timpul ca… o profesoară de latină… care, oricum, nu arată a cincizeci de ani… dacă asta ai vrut să auzi.”

Augusta izbucni în rîs, unul eliberator, capabil să alunge toate temerile.

„Aşa‑mi trebuie”, recunoscu Augusta. „Am şi eu… o invenţie. Uite, curăţ o pară… o tai în pătrăţele aproximative… pun cîteva bucăţele în pahare şi torn coniac peste. Le lăsăm o vreme… să se amestece aromele.”

„Excelent. Le lăsăm… pînă băgăm crapul în cuptorul în‑călzit. Va sta acolo în jur de o jumătate de oră.”

Timi spălă cu atenţie un bol din sticlă albăstruie, îl uscă apoi cu cîteva prosoape din hîrtie. Amestecă în el bucăţile de pepene galben cu ceapa roşie şi şerpişorii din şuncă de Parma, apoi cu frunze de busuioc, presără puţină sare, acoperi cu un capac din sticlă şi‑l făcu să dispară în gura largă a frigiderului. O rugă pe Augusta să mărunţească frunzele de pătrunjel, tijele şi frunzele de ţelină, să stoarcă sucul unei jumătăţi de lămîie. El va tăia ceapa şi champinioanele în felii subţiri. De data aceasta are nevoie de două cepe.

„Pregătim umplutura pentru… burtica crăpşanului”, anunţă Timi. „Atenţie… domnişoara profesoară.”

„Precum cel mai ascultător elev.”

„Deci… amestecăm cu mîna, căci cu degetele se fac cele mai reuşite amestecuri…”

„Cu degetele bine spălate înainte.”

„Evident… amestecăm ceapa cu ciupercile, cu nucile şi stafidele, cu frunzele şi tijele de ţelină şi de pătrunjel… care au fost corect mărunţite… adăugăm sucul de lămîie, sare şi piper negru…”

Abia acum Timi scoase crapul, îl mai spălă o dată şi‑l uscă cu prosoape de hîrtie în exterior şi în interior. Umplu burta crapului cu amestecul făcut manual, o închise cu cîteva scobitori, depuse apoi crapul în mijlocul tăvii unse cu ulei de măsline. Vîrî tava în cuptor, fixă ceasul să sune după 35 de minute şi se aşeză la masă, în faţa Augustei.

„Gata! Ia să vedem ce gust are coniacul asezonat cu pere zemoase.”

Citeste si:

Tags: , , , , ,

Leave a Reply