|

DRAGOBETE CULINAR: Au Bon Pain / Poveste si retete de prajituri/ 9 FOTO cu cele mai dulci cofetarese

Lucram într-o vreme ca analist la etajul al 28-lea  al unei firme de investiţii americane. Traseul zilnic, serviciu-casă, includea un periplu la cafeneaua din colţ, "Bruegers' Bagels numită cafenea printr-un efort de imaginaţie, deoarece  la origine probabil că vindea "bagels (o corcitură între covrigi şi chifle). Cum în lucrează o mulţime de oameni, probabil că la un moment dat patronii şi-au spus că trebuie  să  vânda şi cafea şi sandwichuri ca sa-şi  sporească încasările. Prin urmare au comercializat  acea cafea diluată, asemănătoare cu ceaiul  şi au introdus sistemul de vânzare al cănilor mari, de plastic.
Dacă luai o cană de la ei, ori de câte ori o umpleai, economiseai  20 cenţi. Când am văzut
dată cana aceea de nu mi-au venit în minte decât halbele  de bere din România, mari,
cu mâner solid şi cu loc pentru spumă.  Primul meu gând a fost "cum pot să bea americanii atâta cafea?" neştiind
că e de fapt, foarte diluată. Colegul Paul mă ispitea fiecare dată, comentând în lift  paţaniile copiilor sau ultimele decizii
ale şefei, o femeie corpolentă cu ochii veşnic întredeschişi şi o grămadă de perechi de pantofi
 sub birou. Eu însă nu mă împăcam cu cafeaua aceea, nici pace. Prăjiturile mi se păreau fade
nu de multe ori mi-am promis să las baltă slujba de analist şi să deschid o patiserie.
făceam toate reţetele din caietul de prăjituri
 al mamei succesul avea să fie garantat.
Până într-o zi în care am observat că la colţ
deschisese o patiserie franţuzească numită
"Au Bon Pain".  Exact la timp pentru ziua de naştere
 a şefei. "Au bon pain" devenise deja locul
în care mă opream dimineaţa la ieşirea din metrou
să iau ştrudele cu brânză sau mere. Gustul lor
 fin îmi amintea de patiseriile din Bucureşti.
Inventaseră chiar şi variaţiuni cum ar fi ştrudel
 cu zmeura şi brânza în care amestecau brânza topită
Philadelphia) cu gem de zmeura şi înveleau
 totul în aluat subţire, ca o foaie de plăcintă mai groasă.
 Pentru prânz aveau varianta cu spanac
 sau ton, la fel de apetisante, proaspăt scoase din cuptor.
 Cert este că în fiecare
ma opream la ei şi mi-era greu să precizez ce anume era
 diferit în ştrudelul lor faţă de al nostru.
Până când într-o zi Paul mă întrebase direct în lift
de ce nu mai cumparam cafea de la Bruger's Bagel
 şi dacă nu voiam eu să mă ocup de cadoul pentru ziua şefei.
Eram singura femeie din grup, mă pricepeam
 mai bine la treburi din astea.  Nu aveam nici o idee ce să-i luam.
 Paul sugerase o bombonieră de cristal
- adevărul era că avea biroul plin de bibelouri cumpărate probabil
 de colegi în anii anteriori, însă
eu am respins propunerea. Colegii păreau disperaţi - nici unul
nu avea nici o idee - iar cadoul de ziua
 ei făcea parte dintr-un ritual bine stabilit  în care ea
ne invita la prânz şi ne cumpăra tuturor un
cadou de Crăciun şi noi ne revanşam de ziua ei. Aşteaptă
i-am spus lui Paul. Între timp şefa trona
şedinţe ca o regină, uşor impacientată. Ştiam că număra zilele,
 că aştepta din nou un bibelou sau o farfurie
 decorativă.
Un weekend întreg am stat să mă gândesc dacă să fac fursecurile
 din caietul mamei sau să comand prăjituri
de la "Au bon pain". Paul nu ştia că între timp mă abonasem
 la cafeaua lor, concentrată, fierbinte,
de energie care mă punea în funcţiune în fiecare dimineţa.
Ştrudelul lor era extrem de fin, de parcă înăuntru
 ar fi pus o spumă de mere. Plăcinta însă era cu totul altă poveste.
Dacă cea românească se coace în tavă
şi e umplută cu măr ras şi scorţisoară, cea americană  e rotundă
şi umplutura constă în felii subţiri de măr,
amidon şi suc de mere.
Initial am vrut  să fac fursecuri pentru tot departamentul
mi-am spus că era doar ziua şefei;  departamentul
 putea să aştepte pîna la Crăciun sau Paşte. În cele din urmă
 am hotărît să îi cumpăr dulciuri asortate de la
 "Au bon Pain". Cu două zile înainte am vorbit cu managerul magazinului
si i-am dat comanda iar în ziua respectivă,
 la pauza de prânz, m-am dus şi le-am luat. Comanda mea a fost extrem
bine primită de prorpietarul magazinului,
care, încântat de idea că îi făceam reclamă printre colegii de serviciu,
mi-a dat cafea gratuită zilnic, pentru tot
 restul anului.
În ziua aceea ne-am comportat cu toţii normal, sau ceea ce putea să pară
normal în condiţiile în care la fiecare
cinci minute altcineva intra in biroul meu întrebându-mă ce i-am luat şefei.
 Aveam o şedinţă la ora 13:00 şi atunci
 mi-am propus să scot la iveală cartoanele cu prăjituri şi felicitarea
 semnată de tot departamentul.
Şefa a stat ca pe ghimpi toată ziua. Vedeam din felul în care ne chema
 pe rând în biroul ei sau se oprea în pragul
 birourilor noastre pentru motive puerile. Ne privea resemnată printre
ochii întredeschişi de parcă ne-ar fi bănuit
că uitasem. Paul şi restul colegilor au fost suspicioşi, apoi au intrat
 în panică sfârşind prin a se opri la
în birou cu câteva minute înainte de prânz, pentru a se asigura că
un cadou şi că avea să fie înmânat în cadru
 formal dupa pauza de prânz. Şedinţa venise şi se sfârşise de parcă
nu ar fi avut nici o importanţă. Şefa părea deja
resemnată cu idea ca uitasem. Ofta privind în tavan, vorbea de zilele
 următoare cu blazarea cuiva care făcea aceeaşi
 muncă în fiecare zi. În momentul în care am scos cutia faţa tuturor
s-a luminat de zâmbet. Şefa nu-şi mai găsea
cuvintele. Se uita incredulă la produsele de patiserie, încercind pe
rând ştrudelul cu brânză apoi "gheara de urs",
ştrudelul umplut cu nucă şi zahăr - tipic pentru cozonacii româneşti.
se încheiase cu "Uhm" şi "ahh" iar
ecourile ei au fost auzite până la ultimul etaj, unde aveau birourile
patronii firmei. Restul zilei l-am petrecut
răspunzând mesajelor pe email care mă întrebau de unde cumparasem bunătaţile
cu pricina sau mă felicitau pentru idee.
Colegul Paul însuşi se oprise câteva momente în cadrul uşii, întrebâdu-mă
nedumerit dacă aveam câteva clipe libere.
 Desigur, puteam să mergem până jos la cafea, i-am răspuns, arătându-i
cana cu inscripţia "Au bon Pain".
-Acum beau numai cafeaua lor, i-am spus.
-Înţeleg, au produse bune, spuse în cele din urmă. "Ce nu înţeleg este
ce caută cuvintul "pain"*2) în
magazinului. Au produse excelente. Cum poţi numi un magazin "Buna durere"?
 E ciudat, nu găseşti?
Mi-am muşcat buzele până  la sânge să nu râd. Într-un târziu i-am raspuns,
 când am ieşit din lift:
 -E ciudat, într-adevăr.

1)  "La pâinea cea bună" în franţuzeşte în text
2) "pain" înseamnă  "durere" în limba engleză

Prăjitură "Gheară de urs"
INGREDIENTE:
180ml lapte
60gr zahăr
2 linguriţe sare
115gr unt
120ml apă calda (45-60C)
2 pacheţele praf de drojdie uscata (aproxitmativ 2 linguri sau 50 gr)
1 ou bătut
0.5kg făină
1 gălbenuş de ou amestecat cu 2 liguri apă
Nuci tocate sau pisate amestecate cu zahăr pentru garnitură
UMPLUTURA DE NUCA:
60gr unt
80gr zahăr brun
115gr nuci măcinate
1/2 linguriţă scorţişoară
1 lămâie
UMPLUTURĂ DE BRANZĂ
250gr brânză topită (sau 1 pachet de brânză Philadelphia)
60gr zahăr
3 linguri făină
1 gălbenuş
1/2 linguriţa coajă de lămâie
1/2 linguriţă zeamă de lamâie
PREPARARE:
Fierbeţi laptele. Amestecaţi zahărul, sarea şi untul. Răciţi la
camerei.
Puneţi apa caldă într-un castron. Presăraţi drojdia pâna se dizolvă.
Încorporaţi amestecul de lapte,
 ouăle şi jumatate din faină pâna ce obţineti o pastă omogenă
Adăugaţi treptat făina rămasă astfel
 încât în final să obţineţi o cocă. Acoperiţi şi daţi la frigider
 cel puţin 2 ore.

Împărţiţi aluatul în două. Înindeţi o foaie dintr-o jumatate de cocă
 astfel încât să puteţi acoperi
o tavă de aragaz. Puneţi pe deasupra umplutura de nucă sau cea de brânza.
Împăturiţi în trei ca pe
scrisori şi împreunaţi capetele ca să nu se ardă. Marcaţi cu vârful cuţitului
 unde se va taia când
 va fi gata, felii cam de 2cm. Asezaţi în tava unsă cu unt şi presărată cu făină.
Ungeţi cu galbenuş
 de ou şi presăraţi deasupra nucă pisată cu zahăr. Lasaţi să crească până
se dubleaza în volum apoi
coaceţi la 400F (205C) pentru 8-15 minute pâna ce capătă o culoare maron-aurie.
Aceeaşi cocă de mai sus se poate prepara cu umplutură de brânză. Pentru aceasta
 se freacă toate
ingredientele menţionate în umplutura de brânză şi se procedează ca în cazul
 "ghearei de urs".

Prajitură clasică cu brânză (stil american)
INGREDIENTE:
1-1/2 cană de biscuiţi pisaţi (trecuţi prin maşina de tocat). Americanii preferă
"HONEY MAID Graham Cracker"
3 linguri zahăr
1/3 cană unt sau margarină topită
4 pachete (a 250 gr sau 8 uncii fiecare) de brânză topită"Philadelphia",
cât să se înmoaie
1 cană zahăr
1 linguriţă esenţă de vanilie
4 ouă

PREPARARE:
Amestecaţi pesmetul cu zahărul şi untul topit şi apasaţi cu degetele
 pe fundul unei
forme rotunde de plăcintă cu diametrul de 23 cm (9 inch).

Amestecaţi brânza Philadelphia cu zahărul şi vanilia pină ce totul devine
 o pastă omogenă.
  sunt incorporate. Turnaţi peste crusta de biscuiţi.

Coaceţi la 167C (325°F sau foc foarte mic) pentru 55 de minute sau până
ce umplutura e coaptă.
 Detaşati marginile plăcintei trecând un cuţit de jur împrejurul formei.
 Lăsaţi la
cel puţin 4 ore sau peste noapte. Această prăjitură trebuie ţinută în frigider
dacă
se consumă imediat.

O altă variaţiune se face în zona New York şi e vândută în patiserii sub acest nume.

Plăcintă cu brânză în stil New York
INGREDIENTE:

15 biscuiţi graham pisaţi sau daţi prin maşină

2 linguri de unt topit

4 pachete de 250 gr (8 uncii) de brânză topită Philadelphia

1 1/2 căni de zahăr tos

3/4 cană lapte

4 ouă

1 cană smântână

1 lingură de esenţa de  vanilie

1/4 cană făină

PREPARARE:
1.
Încălziţi cuptorul la 175 C (350 F sau foc mic). Ungeţi cu unt sau margarină
 o formă rotundă
 de plăcintă cu diametrul de 27 cm (sau 9 inch).
2.
 Într-un castron amestecaţi pesmetul de biscuţi cu untul topit şi presaţi
 acest amestec
pe fundul formei astfel încât să îl acoperiţi.
3.
 Într-un castron mare amestecaţi brânza cu zahărul până ce acesta se dizolvă.
Turnaţi laptele
apoi ouăle (câte unul, pe rând), amestecând pâna se încorporează. Adaugaţi
smântâna,
de vanilie şi făina şi mai amestecaţi pâna ce obţineţi o cremă omogenă. Turnaţi
 în forma tapetată
 cu biscuţii de mai sus.
4.
 Coaceţi în cuptorul preîncălzit pentru 1 oră. Închideţi focul însă lăsaţi plăcinta
 înăuntru
să se răcească cu cuptorul închis pentru încă 5-6 ore. Aceasta previne
să se crape.
 Puneţi apoi la răcit în frigider.

ADRIANA GURAU este scriitor si gastronom, corespondentul nostru special in Statele Unite.

Citeste si:

Tags: , , , , , , , ,

1 Response for “DRAGOBETE CULINAR: Au Bon Pain / Poveste si retete de prajituri/ 9 FOTO cu cele mai dulci cofetarese”

  1. Alice says:

    Mi-a placut istorioara ta, Adriana, amuzanta! L-ai fi putut scoate din dilema pe colegul tau ignorant (ca orice american tipic) in ale limbilor straine, raspunzindu-i : Poate fiindca produsele lor sint… dureros de bune! Caci asta-i si adevarul, nimic nu se compara cu produsele de patiserie frantuzesti, nu stiu ce pun in foietajele alea de se topesc efectiv in gura.

Leave a Reply