|

Istorie… cu parfum de CAFEA

Chiar daca Homer si unele vechi legende arabe fac referire explicita la o misterioasa bautura neagra si amara cu certe calitati de stimulare a starii de veghe, este aproape unanim acceptata teza descoperirii cafelei, pe baze de observare empirica, de catre un pastor etiopian, cam pe la 850 D. Hr. Mai concret, un anume Kaldi (sau, dupa alta grafie, Khalid) a remarcat ca, in mod aparent straniu, caprele sale devin din cale-afara de jucause dupa ce mananca boabele rosietice ale unui arbust oarecare care crestea pe platourile inalte, specifice estului Africii. Caprarul a gustat el insusi boabele, constatand aceleasi efecte. Binedispus excesiv, a comunicat si altora descoperirea sa, drept pentru care arbustul de cafea a inceput sa fie cultivat intensiv in toate zonele locuite de arabi, care au rafinat progresiv procesul de consum, dupa ce au prajit si au fiert pudra astfel obtinuta. Rezultatul a fost potiunea magica numita “qahwa”, folosita mai intai de calugari si alti clerici, care, cu ajutorul ei, puteau ramane treji in timpul indelungilor rugaciuni islamice din timpul Ramadanului.

(Cafea bauta in scopuri nu tocmai religioase: http://www.bucatarescu.ro/2016/05/o-cafea-e-buna-intotdeauna-depinde-si-cu-ce-fata-o-bei-33-variante/)

Singura abatere de la versiunea oficiala a genezei cafelei o reprezinta povestea arabului yemenit Omar, care, izgonit in desert de tribul sau, a supravietuit mancand fructele fierte ale unui arbust necunoscut. Cum, in apropiere, se gasea orasul Mocha, considerat sfant de mahomedanism, faptul a fost considerat o minune, un semn divin. Totusi, initial, unii lideri religiosi au acuzat cafeaua ca fiind un elixir necurat, conferind puteri diavolesti, numai ca, sub presiunea consumului curent si in curs de extindere in randul castelor dominante, si-au modificat radical conceptia, binecuvantand “darul divin”. Similar, cateva secole mai tarziu, unii credinciosi italieni fanatici i-au cerut Papei Clement al VII-lea sa interzica, prin edict, consumul cafelei, numai ca suveranul pontif a vrut mai intai sa deguste personal licoarea demonica, drept pentru care a conchis apoftegmatic: “Aceasta bautura este atat de delicioasa incat ar fi un pacat sa-i lasam doar pe necredinciosi sa se bucure de ea!”.

In 1511, se consuma ultima tentativa de opozitie administrativa oficiala, atunci cand Khair Beg, coruptul guvernator al Meccai, incearca sa impuna o lege prin care consumul de cafea era interzis si aspru pedepsit, intrucat despotul oriental se temea ca, sub influenta euforica a cafelei, supusii sai s-ar fi putut rascula impotriva sa. Reclamat la sultan, acesta din urma este mai mult decat indignat, poruncind nici mai mult nici mai putin decat descapatanarea inamicului cafelei!

Pe filiera arabeasca, cafeaua a devenit populara si la curtea otomana, prima cafenea – Kiva Han – deschizandu-se la Constantinopole in 1475. Curand, legea turceasca permitea unei femei sa divorteze de sotul ei daca acesta nu reusea sa-i furnizeze doza zilnica de cafea!

TOP 5 MUZICA

1.Johann Sebastian Bach – “Die Kaffee Kantate” ( compusa in 1732, contine aria “Ce dulce-i gustul cafelei! Mai dulce decat o mie de saruturi…”)

2.“Coffee Shop”,1996 – Red Hot Chili Peppers

3.“Wake Up and Smell the Coffee”, 2001- The Cranberries

4.“Black Coffee Blues”, 1997 – Henry Rollins

5.“Clouds in My Coffee”,1995 – Carly Simon

Citeste si:

Tags: , ,

1 Response for “Istorie… cu parfum de CAFEA”

  1. karmapolice says:

    bine i-a facut sultanul necredinciosului ce voia sa interzica minunata licoare divina…ah ce ne-am face fara ea

Leave a Reply