|

Carol I – Intemeietorul Romaniei moderne. O biografie neconventionala si 30 FOTO inedite

Cea mai lungă domnie din istoria statelor românești

Întemeietorul monarhiei române moderne a fost un Principe german care, în timp, s-a românizat aproape total, identificându-se afectiv cu țara de adopție, pe care a reușit să o elibereze de chingile feudalismului întârziat, a dus-o în sincronie europeană, i-a obținut independența de stat și, călcându-și pe inimă, i-a indus drumul corect la începutul primei conflagrații mondiale, alegând să nu se solidarizeze cu rudele sale imperiale de sânge german.
Carol I a fost personajul exponențial care a condus România, vreme de aproape jumătate de secol, spre o devenire întru modernitate, deși la urcarea sa pe tronul Principatelor Unite, în 1866, țara încă „zăcea turcită”, într-o indecizie cu adevărat istorică.
Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen (20 aprilie 1839, Sigmaringen – 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost Domnitorul, apoi Regele României, care a condus Principatele Române și, apoi, România după abdicarea, forțată de o lovitură de stat, a lui Alexandru Ioan Cuza. (Domnitorul Unirii își exprimase, însă, intenția de a renunța la tron înainte de a fi fost surprins de complotiști în pat cu amanta sa, Principesa Maria Obrenovici, mama viitorului Rege Milan al Serbiei. Prima soluție pentru înlocuirea lui a fost Prințul Filip de Flandra, însă acesta a declinat oferta.)
În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, grație căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. După războiul româno-ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Multe alte povești inedite în cartea lui Dan-Silviu BoerescuCarol I – Întemeietorul României moderne. O biografie neconvențională” din colecția „Regală”, editată de Integral & powered by Libertatea, disponibilă în rețeaua InMedio și la standurile de difuzare a presei la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.

Primul „palat” și porcii care se jucau în noroi

La presiunile Franței și Marii Britanii, Imperiul Otoman a acceptat păstrarea unității Principatelor, cu condiția însă ca principele străin să recunoască statutul de vasalitate în fața Înaltei Porți, ceea ce acesta a și făcut: în 23 octombrie 1866 a fost emis un firman imperial prin care Carol a fost recunoscut domn ereditar al Pincipatelor Unite sub suzeranitatea Sultanului.
Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito (pe traseu a fost nevoit să apeleze la experiența dobândită de Brătianu și Rosetti pe parcursul revoluției pașoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta, datorită conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. Nici chiar în țara sa de origine nu era bine văzută această preluare a scaunului Principatelor, fapt afirmat de Cancelarul Bismarck (care l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical că va fi nevoit să sărute „papucul Sultanului”, fapt în sine care a fost ocolit de Carol și de predecesorul acestuia). După ce a pășit pe teritoriul țării, punând prima dată piciorul pe pământ românesc în localitatea Drobeta-Turnu Severin, Brătianu l-a însoțit mai departe cu trăsura până la Podul Mogoșoaiei.
În primăvara lui 1866, convoiul princiar a ajuns la Mogoșoaia, acolo unde pavajul străzilor era îngrozitor iar casele erau de o modestie absolută, dar erau gătite festiv pentru această inedită zi de sărbătoare.
La un moment dat, în dreptul uneia dintre casele sărăcăcioase pe lângă care se îndrepta convoiul este observată o gardă de onoare. Dialogul dintre Generalul Golescu și Prințul Carol a fost unul memorabil și menit să-l introducă foarte abrupt pe noul dommnitor în realitățile țării sale de adopție. A fost primul contact cu adevărat al lui Carol cu noua lui țară, pe care avea să o reformeze din temelii în cei aproape 50 de ani de domnie.
Prințul Carol: Quést –ce qu’il ya dans cette maison?
Generalul Golescu: C’est le palais…
Prințul Carol: Ou …est le palais?
După această întrebare involuntar retorică, Golescu nu a mai avut curaj să răspundă și doar a arătat cu degetul spre o casă cu un etaj, modestă, care fusese și reședinta domnitorului Cuza și ale cărei ferestre dădeau spre o piațetă murdară, în care porcii se jucau în noroi.

Multe alte povești inedite în cartea lui Dan-Silviu BoerescuCarol I – Întemeietorul României moderne. O biografie neconvențională” din colecția „Regală”, editată de Integral & powered by Libertatea, disponibilă în rețeaua InMedio și la standurile de difuzare a presei la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.

Sinuciderea lui Carol I?

În momentul izbucnirii Primului Război Mondial ce avea să facă România? Ce trebuia, ce putea și,mai ales, ce era mai bine să facă în dificilul context istoric?
Pentru a afla răspunsul la această întrebare, Regele Carol I decide întrunirea Consiliului de Coroană pe data de 3 august 1914.
După ce s-a hotărât neutralitatea, Regele, conform mărturiei lui I.G. Duca, „stătea închis în cabinetul său de lucru și nu vedea pe nimeni. Pe noi, miniștrii, nu ne mai chema. De la Consiliul de Coroană și până la moartea lui n-a primit decât pe acei dintre care au cerut anume să-i vorbească”.
Suferind de ficat, slăbise mult, puterea îi scăzuse, astfel că a renunțat la plimbările zilnice prin pădurea din preajma Peleșului. În timpul crizelor se chircea de durere, dar nu se văita, pentru a nu fi auzit de cei din jur.
Carol I nu era doar Suveran al României, ci și fost ofițer german, pentru care a-și încălca cuvântul dat și consfințit printr-un Tratat istoric înseamnă a-și renega cele mai intime și profunde credințe – „Ein Mann, ein Wort!”. Regele știa că, într-un fel, făcuse un mare bine țării, deschizând drumul spre reunificarea cu teritoriile locuite majoritar de români, ceea ce corespundea, practice, cu înfăptuirea idealului național care dăinuia de veacuri. Însă, pe de altă parte, în sinea lui era un om distrus. Durerilor pricinuite de boala atroce li se adăugau remușcările provocate de încălcarea flagrantă a Triplei Alianțe și de posibilitatea inerentă a declanșării unui conflict între patria-mamă și țara sa de adopție.
În asemenea condiții, bătrânul Suveran, rănit în onoarea sa, efectiv și-ar fi putut dori să facă într-un fel să dispară chinurile și umilința. Sinuciderea ar fi putut fi o opțiune aproape logică…
Stranie sau nu, ipoteza sinuciderii nu este documentată în vreun fel. Și, totuși! Într-o conversație privată, un reputat învățat, academician aflat înt-o conexiune piezișă cu familia regală, a afirmat-o ca pe un adevăr ascuns cu strășnicie mai bine de un secol poporului român. Simțindu-se dezonorat și fără putința de a întrezări alte opțiuni, Carol I s-ar fi otrăvit în noaptea fatidică, lăsând familiei și guvernului alternativa de a pune totul pe seama bolii de care suferea de atâta vreme. O tragedie care, probabil, nu avea cum să fie evitată în condițiile date…

Multe alte povești inedite în cartea lui Dan-Silviu BoerescuCarol I – Întemeietorul României moderne. O biografie neconvențională” din colecția „Regală”, editată de Integral & powered by Libertatea, disponibilă în rețeaua InMedio și la standurile de difuzare a presei la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.

Citeste si:

Tags: , , , , , , , , ,

Leave a Reply