|

Nicodim de la Tismana, plutind pe Dunare pe rasa calugareasca…

O figură excepțională din vremea întemeierii monahismului valah

Sfântul Nicodim de la Tismana (1320, Prilep – 26 decembrie 1406, Tismana) a fost un arhimandrit, care, fără a fi român din naștere, a fost întemeietorul legendar al Mânăstirilor Vodița și Tismana din Oltenia și Vișina pe Valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxism și neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei.
Nicodim și-a primit numele de monah la Mânăstirea Hilandar de la Muntele Athos, unde a ajuns în fruntea obștei. A făcut parte din delegația care în anul 1375 a mediat la Constantinopol ridicarea anatemei asupra Patriarhiei sârbești, misiune îndeplinită cu un succes așa de mare, că a fost numit arhimandrit de către Patriarhul Filotei.
Urmându-și chemarea, în anul 1369 a traversat Dunărea înot în dreptul orașului Ursa (azi Orșova), și a întemeiat prima sa mânăstire, Vodița. Totuși, consideră că nu și-a îndeplinit chemarea, ca urmare continuă căutările și găsește un loc pe care îl consideră ideal, unde în 1377 începe zidirea Mânăstirii Tismana.
Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mânăstirea Prislop, unde a caligrafiat un Tetravanghel, considerat cea mai veche carte datată din Țara Românească.

Multe alte povești inedite în cartea lui Silvan TheodorescuNicodim de la Tismana” din colecția „Sfinți, duhovnici și mărturisitori români“, editată de Integral & powered by Libertatea, disponibilă în rețeaua InMedio și la standurile de difuzare a presei la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.

Aromân, sârb, grec, macedo-bulgar, nepot al valaho-cumanului Basarab I – o ascendență complicată

Ca orice sfânt din această parte a Europei, Nicodim a avut parte de o istorisire a vieții sale scrisă în slavonă „chiar de ucenicii Sfântului”. Păstrată la Tismana, aceasta s-a pierdut în cursul secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XIX-lea, Ștefan, Ieromonahul mânăstirii, a rescris-o în limba română, bazându-se pe tradițiile orale ale lăcașului.
Nicolae Tomoniu întreprinde o analiză bine documentată asupra originii și a locului de baștină al viitorului Sfânt Monah: „Despre originea etnică a prea cuviosului părintelui nostru Nicodim Sfinţitul nici un istoric nu a fost ferm ci destul de evaziv: vlah, sârb, grec, macedonean, albanez, aromân…. iar primul său biograf, Ştefan Ieromonahul scria, la 1835, într-un mod foarte enigmatic: de neam slovian”.
Locul naşterii lui Nicodim era bănuit a fi în inima Macedoniei, în oraşul Prilep.
Știrile care le avem în legătura cu originea, copilăria, tinerețea și întreaga viață a lui Nicodim până la venirea lui în Țara Românească sunt foarte sărace. Mulți istorici l-au socotit ca fiind grec de neam, sau grec după tata și sârb după mamă, chiar înrudit cu Cneazul Lazăr al Serbiei. Alții, între care și marele cărturar Nicolae Iorga, susțin că se trăgea dintr-o familie de macedoromâni. Altă variantă susține că era de neam valah, din sudul Dunării, fiind înrudit cu despotul sârb Lazăr şi cu domnitorul român Nicolae Alexandru Basarab. Se naşte în anul 1320 în satul Prislep din Serbia…

Multe alte povești inedite în cartea lui Silvan TheodorescuNicodim de la Tismana” din colecția „Sfinți, duhovnici și mărturisitori români“, editată de Integral & powered by Libertatea, disponibilă în rețeaua InMedio și la standurile de difuzare a presei la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.

Plutind pe Dunăre pe rasa călugărească…
Prin 1369, Nicodim ajunge în Țara Românească, trecând Dunărea înot (sau plutind pe rasa călugărească, după cum este istorisită una dintre minunile sale!), unde întemeiază în 1371, ca urmare a unei viziuni, Mânăstirea Vodița.
În 1375, Nicodim este solicitat să facă parte din delegația care urma să mijlocească pentru Serbia la Constantinopol ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346, ca urmare a declarării unilaterale a Patriarhiei Sârbești. Deși Nicodim îndeplinea formal doar rolul de „tălmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul și ale Sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mânăstirea Tismana, și l-a făcut arhimandrit. Misiunea delegației sârbe a fost încununată de succes, întrucât Patriarhul a ridicat anatema aruncată asupra bisericii sârbe.
Apoi, Nicodim se întoarce în Țara Românească, unde va întemeia Mănăstirea Tismana, la 1378.
Între 1399 și 1405, se va retrage la Mânăstirea Prislop din Transilvania ca urmare a unui posibil conflict cu Mircea cel Bătrân. Nu se exclude ipoteza ca Nicodim să se fi amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are loc împăcarea, iar starețul se întoarce în Țara Românească. La puțin timp după aceea, Nicodim se întâlnește la Tismana cu Mircea, care-l numește „rugătorul domniei mele, popa Nicodim”, iar în noiembrie, la Turnu Severin, a participat la întâlnirea cu Regele Sigismund. O cădelniță de argint ce încă se mai afla în 1654 la Tismana reprezenta un dar al lui Sigismund pentru Nicodim.
Nicodim se stinge din viață în 26 decembrie 1406 și este înmormântat în pridvorul Mânăstirii Tismana. Moaștele sale s-au păstrat un timp la Tismana, iar apoi au dispărut fără urmă. Se presupune că acum sunt la Mitropolia din Muntenegru, la Tismana rămânând doar un deget, cel arătător de la mâna dreaptă, alături de crucea sa de plumb.

Multe alte povești inedite în cartea lui Silvan TheodorescuNicodim de la Tismana” din colecția „Sfinți, duhovnici și mărturisitori români“, editată de Integral & powered by Libertatea, disponibilă în rețeaua InMedio și la standurile de difuzare a presei la prețul promoțional de 14,99 lei. Mai multe cărți din colecție disponibile pe www.eintegral.ro.

Citeste si:

Tags: , , , , , , , , ,

Leave a Reply