„Jupâneasa Marghioala Procopoaia avusese de mică dragoste pentru cele sfinte și aplecare spre viața monahală. Hagialâcul la Ierusalim, datoria sfântă a oricărui credincios, nu s-a putut îndeplini, știută fiindu-i slăbiciunea de picere. Dar sufletul cel mare al jupânesei Marghioala se mai potolea din setea de cele sfinte a oiței dreptcredincioase, înșirând în fiecare sâmbătă parastase [...]

Dupa cum povesteste, in stilu-i caracteristic, KERA CALITA ot Jaristea Locanta, cu inflorituri ale vorbei precum frumoasele cusaturi de pe un macat vechi, “Jupâneasa Marghioala Procopoaia avusese de mică dragoste pentru cele sfinte și aplecare spre viața monahală. Hagialâcul la Ierusalim, datoria sfântă a oricărui credincios, nu s-a putut îndeplini, știută fiindu-i slăbiciunea de picere. [...]