|

SALATE din campania electorală! Cum a votat familia mea

Cum bine știți, de câteva săptămâni mă bucur de salatele preeambalate de la AgriroFresh. Chiar pot spune că, împreună cu fiica și soția mea, fac o veritabilă cură de salate! Dar eu sunt un om curios din fire… Așa că am considerat că putem face o mică retrospectivă și, chiar, putem vota care au fost cele mai reușite și incitante combinații pe care am reușit să le fac pornind de la pungile savuroase cu frunze și ierburi de gust.
…Nu vă mai țin mult în suspense și voi deconspira rezultatele de până acum ale votului (…se pare că m-am cam molipsit de la febra exit poll-urilr din campania electorală!?).
Pe locul III, s-a clasat combinația inspirată de Salata cu de toate. Chiar conține de toate, o varietate de frunze gustoase: rucola insinuant picantă și ușor amăruie, „bull*s blood” – adică, mai pe românește, frunzulițe de sfeclă roșie, lattughino verde – lăptucă dulce cu frunzele încrețite, lattughino rosso – aceeași dantelărie, dar bătând înspre roșu sanguinolent, rizuna verde – oarecum, o altă variantă de rucola, tatsoi – trimițând discret spre aroma boabelor de muștar, red chard – specifică zonei mediteraneene, un fel de baby spinach roșu. La o asemenea bogăție de arome suave din bol se cuvine să intervii în forță, nu? Așa că am răsturnat peste apetisantele frunzulițe o cutie de sardine în ulei cu lămâie și fac un sos alb, din smântână cu puțin glaze de balsamico și o notă secretă de afumătură. Crutoanele folosite erau din pâine de casă făcută chiar de mine, iar o roșie prunișoară a fost și ea binevenită. Apoi, pentru a încununa arhitectura ihto-vegetală din bol, am presărat și miez de nucă nou, din nucile culese tot din grădina mea de la țară.
Pe locul II, vine – deloc neașteptat pentru familia inventatorului clătitei cu șorici! – minunata salată Four Seasons, care e atât de bună în sine (conține indivia riccia sau cicoare creață pe limba noastră, radicchio rosso – altfel de cicoare, roșie sau „italiană”, pan di zucchero – lăptuca numită „pâine de zahăr” și scarola – cea pe care napolitanii o mănâncă și simplă, cu un pic de usturoi – „olio e aglio”), încât nu mai are nevoie de prea multe adaosuri – roșii cherry și prunișoare din grădina mea de la țară (care s-au încăpățânat să reziste pe araci și au făcut asta până recent, la prima brumă), o vinegretă simplă (dressing din ulei de măsline și oțet balsamic de calitate – aduse din Toscana, sare și piper verde proaspăt râșnit) și, poate, un pic de fantezie. (La mine, „fantezie” = „șorici”!)
Ei bine, pe locul I nu este – așa cum poate v-ați fi așteptat – salata Marquis, alcătuită din rucola (cu o discretă aromă amărui-picantă), lattughino rosso (poate cea mai delicioasă lăptucă) și baby spinach (atât de fraged), cărora le-am folosit ca topping inedit bucățele de limbă fiartă înecate în sos alb ușor afumat, ci… Salata Elixir, cu radicchio rosso, pan di zucchero și valeriană, adică o combinație inspirată de frunze amărui, dulci și tămăduitoare, fiindcă valeriana este planta minunată folosită încă din Antichitate pentru a ameliora tulburările de somn și anxietatea. Ei bine, poate că acest mic triumf a venit pentru că mi-am permis să mai adaug câte ceva acestui mix fabulos: surimi în formă de creveți jumbo și ouă de prepeliță.

…Acesta este clasamentul deocamdată. Numai că acum pregătesc noi mixuri cu salatele Oliveris de la AgriroFresh, fiindcă mai am destule de testat. De altfel, campania electorală nu s-a încheiat: ne așteaptă și turul doi, nu?
Chiar azi vă promit două new entries!!!

Citeste si:

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply