|

Radu Paraschivescu: „Dulciurile și torționarul gastronomic” /Interviu Bucătărescu (ARHIVĂ)

1.De ce mananci?

1. În principal, fiindcă n-am încotro. Studiile au arătat că ignorarea permanentă a mâncării e aducătoare de deces. Rafinamentele culinare vin abia după ce observi sine qua non-ul bucatelor. Iar în cazul meu e vorba mai degrabă de poftă decât de rafinament. În rest, sunt vesel, dar nu pun preţ pe veselă. Socializarea farfurială nu mi se potriveşte. Prefer să mă hrănesc fără martori şi să-mi permit abateri de la normă, chit că adevăratul gentleman – spun unii – se recunoaşte după felul cum respectă eticheta când e singur. Mersi, nu ţin să trec drept gentleman.

2.Ce mananci cu placere?

2. Dulciuri. La capitolul ăsta plăcerea e atât de mare, încât am luat un diabet şi nu i-am mai dat drumul. Chiar şi aşa, masa pentru mine înseamnă desert. Lista plăcerilor e prea lungă pentru un interviu, aşa că spicuiesc: ciocolată (de casă sau nu), tort doboş, millefeuilles, mousse au chocolat, şpriţaţi cu ciocolată, pişcoturi, tiramisú la pahar, miniecleruri cu ness, baclava, parfait pralinat, grisettes cu nucă, susan, tort Joffre, alune de pădure trase în ciocolată, îngheţată Nirvana. Nu mă întreba de glicemie. Bun, adaug cartofii prăjiţi, preferabil cu mujdei, şniţelul, ciorbele acre, o poveste grecească pe nume stifado, absolut epocală, gulaşul şi în general mâncarea ungurească, başca un foie gras, pentru dreapta cumpănă.

3.Ce alimente detesti?

3. Aici e simplu: lapte, iaurt, smântână, broccoli, mâncare de gutui. Nici după fructele de mare nu mă omor, ca să nu spun că le evit.

4.Consideri vinul un aliment?

4. Nu-mi vine s-o fac. Nimeni nu cumpără sticle de vin cercetând aportul caloric. Vinul e o perfuzie fie festivă, fie intimă, care contracarează efectele oxidante ale apei.

5.Ce vinuri iti plac?

5. Am gusturi pe care băutorii adevăraţi le condamnă. Îmi plac vinurile dulci (evident, se leagă de lista de deserturi de mai sus). Acum, când îţi răspund la întrebări, tocmai m-am despărţit de ultimele picături ale unei sticle de Sauternes. Şi oricum, prefer vinurile albe celor roşii.

6.Ce alte bauturi degusti?

6. Continui să-mi divulg efeminarea. Îmi place vermutul. Mi se trage de pe vremea navetei, când la barul din comună se găseau sticle de Riccadonna la doi litri. Mă mai amuză câte-un Margherita sau un Mojito, dar foarte, foarte rar. De fapt, nu pot să spun că beau. Mă maimuţăresc de trei-patru ori pe an, şi atunci cu extremă atenţie. Diabetul, deh (dacă tot e să pierd măsura, mai bine-o pierd la prăjituri).

7.Stii sa gatesti? Daca da, spune-ne o reteta!

7. Ştiu să prepar doar lucruri elementare: cartofi prăjiţi, ochiuri, cafea, eventual supă la plic. Nu m-am aventurat niciodată dincolo de geamandura asta. În schimb, am fost cobai de multe ori. Mi s-au gătit la un moment dat nişte sarmale de un inefabil mister – calcinate pe dinafară şi crude pe dinăuntru. Nu ştiu cum a fost posibil, dar le-am înghiţit.

8.Ai pregatit vreodata cina pentru o iubita?

8. Cina, nu, dar am simulat o dată pregătirea micului dejun. I l-am adus iubitei la pat, în următoarea componenţă: una bucată corn, una bucată păhărel iaurt, una bucată banană, una bucată fir trandafir, una bucată ceşcuţă cafea. M-am bucurat că fata a fost perspicace şi n-a mâncat firul de trandafir. Dar s-a arătat atât de impresionată, încât după o vreme ne-am căsătorit.

9.Consideri gastronomia o unealta de seductie?

9. Depinde cine găteşte. Dacă eşti musafirul lui Gabriel Liiceanu, lucrurile pot să stea exact în felul ăsta, mai ales că omul a scris „Despre seducţie”. Dacă-ţi găteşte soţia mea, cea cu firul de trandafir, îţi laşi burtă (cazul meu). Dacă-ţi gătesc eu – şi  nu-mi dai peste mână – , seducţia se transformă în tortură. Chiar ar fi interesant un roman care să aibă în centru figura unui torţionar gastronomic. Da, nu-i rea ideea. Ştii ce? După ce termin să-ţi răspund, îmi notez câteva lucruri.

10.Ce ai cere sa mananci inaintea …executiei tale? (Anthony Bourdain a spus ca “paine cu untura si sare”…)

10. Categoric, broccoli şi un păhărel cu lapte. Măcar să nu-mi pară rău că mă duc.

11.Ai vreo metafora culinara pentru lumea de azi?

11.Viaţa e o pâine caldă adusă de un chelner divin. Indiferent dacă rupi din ea, muşti, mesteci sau morfoleşti, ştii că la sfârşit te aşteaptă nota.

RADU PARASCHIVESCU este scriitor (“Balul fantomelor”, “Bazar bizar”), jurnalist, traducator si editor (vezi colectia “Rasul lumii” de la Humanitas). Ca si Bucatarescu este un fan al vinurilor dulci tip Sauternes.  ro.wordpress.com/tag/radu-paraschivescu

Citeste si:

Tags: , ,

2 Responses for “Radu Paraschivescu: „Dulciurile și torționarul gastronomic” /Interviu Bucătărescu (ARHIVĂ)”

  1. Alice says:

    Eu zic sa te gindesti serios la romanul cu tortionarul gastronomic! E o idee grozava.

  2. Bucatarescu says:

    Inchizitia in bucatarie renaste la Bucuresti!

Leave a Reply