|

MÂNCĂRURI de POST cu HAR – Rețete de la mânăstire

…Știut este că în vechile lăcașuri românești harul se pogora nu doar în chiliile schimnicilor și în fața catapestemei din care picurau lacrimile îngerilor, ci și în trapeza în care măicuțele credincioase ori cuvioșii monahi se înfruptau cu smerenie și cu măsură din bucatele ce Domnul le încuviința în marea Sa bunătate!

Aducând slavă Divinătății și totodată respectând canoanele bisericești de Sfintele Sărbători și de peste an, bucătarii preacucernici din cuhniile mânăstirești au transmis din veac în veac tainele rețepturilor sacre, ajungând până în timpurile noastre bunătățuri dichisite cu evlavie pe tipsiile sihăstriilor, de la plăcintele Sfântului Vasile și Sfântului Fanurie la cozonacul Maicii Sofronia de la Agapia ori vărzarele lui Efrem Bandarică de la Dervent. Astfel, la Mânăstirea Căpriana de peste Prut, s-a păstrat din secoli taina învârtitei cu nucă pregătită cu râvnă cândva de către o măicuță căreia i se va fi uitat numele de mirean, rămânând doar ca Polixenia să fie amintită prin negura vremurilor.

Așa rămas-a datina monahicească a desertului simplu și curat, asemenea sufletelor neprihănite de la îndepărtata stăreție: se face mai întâi un aluat din 1 kg făină, drojdie – o „nucă”, apă, sare – un vârf de cuţit, „oloi” de floarea soarelui – un pahar. Aluatul se frământă temeinic și se împarte apoi în patru. Fiecare turtă se întinde, se unge cu ulei, se presoară cu zahăr şi nucă dată prin maşină. Se rulează şi se învârte. În acest fel, foaia se subţiază şi mai mult, de se face străvezie precum coala de pergament a Liturghierului. Se respectă tipicul şi cu celelalte turte. Se aşază în tavă şi se coc la foc potrivit o jumătate de ceas și mai bine. Se aduc la masă învelite în năframe de cânepă toarsă încetișor ca o rugă spusă târziu, pe înserat, la apusul unui timp neștiut…

Mânăstirea Valea Neagră din ținutul Vrancei este cunoscută credincioşilor în primul rând datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost adusă în secolul al XVIII lea de la Kiev, de către Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Totodată, pentru frumoasa şi smerita biserică din lemn, tot de secol XVIII, care găzduieşte această sfântă icoană. Dar și tainele bucătăriei mânăstirești, păstrate aici cu evlavie învăluie, parcă, zidurile lăcașului cu aromele nedeslușite ale unei istorii binecuvântate de agheasmă și anafură, dar nu numai! Sora Elena de la Mânăstirea Valea Neagră este păstrătoarea cheilor înțelepciunii culinare, transformând blidul nepretențios de lut ars într-o mică icoană a gustului, lipsită de trufia lumească a ingredientelor sfidător de scumpe și nelalocul lor într-o cămară a cumpătării. Spre pildă duhovnicească stă şi ciorba de dovlecei și vinete gătită ca acum un veac şi mai bine. Pentru cinci-șase drumeți înfometați, se face o potriveală de zamă lungă, într-o oală mare de tuci, cât să cuprindă, de bună seamă, cam 4 litri de apă, 3 cepe, 4 morcovi, o jumătate rădăcină de ţelină, 1 rădăcină de pătrunjel sau păstârnac zaharos, 1 ardei roşu, 2 dovlecei mici, 2 vinete și 1 cartof de mărime mijlocie. Se acreşte numaidecât cu borş de mălai şi tărâţe sau, de se află la îndemână bulion de zarzăre. Se adaogă și 1 legătură de pătrunjel și sare de ocnă după gust.

Pe tot parcursul gătitului se rosteşte Rugăciunea Inimii sau „Tatăl Nostru” şi se începe aşa: se curăţă şi toacă mărunt ceapa, morcovii, ţelina, rădăcina de pătrunjel (păstârnac) şi ardeiul roşu şi se călesc în puţin ulei de măsline pe fundul oalei, la foc domol, până ce hașmele capătă o anume transparenţă. Apoi, se adaugă apa şi cartoful tăiat în cuburi şi se lasă să fiarbă la foc mediu. Se curăţă de coajă vinetele şi dovleceii şi apoi se toacă tot în cuburi de mărime potrivită, iar spre final, când au fiert suficient primele legume puse, se adaugă şi dovleceii împreună cu vinetele. Se mai lasă pe foc până când sunt gata, apoi se acreşte şi se sărează după gust. După ce s a oprit focul, se toacă mărunt pătrunjelul, se presară peste ciorbă şi se amestecă. Este foarte uşoară, gustoasă şi răcoritoare, o mică desfătare îngăduită și-n cuvenitele zile de post.

Una dintre cele mai cunoscute așezăminte mânăstirești ortodoxe din Transilvania rămâne cel de la Prislop, de unde lumina cuvântului sfânt s-a răspândit, vreme de cinci secole, mult dincolo de Țara Hațegului, pe care a vegheat-o cu temeinicie. După ce zidise Mănăstirile Vodiţa, Topolniţa, Vișina şi Tismana, Sfântul Nicodim, cel care a fost îndrumătorul monahismului valah din Evul Mediu târziu, a ridicat și aici o nouă poartă spre Cer, pe care a intrat mai apoi și mărturisitorul Arsenie Boca. Chiar dacă despre acesta s-a spus pizmaș că nu punea niciodată gura pe carne, va fi fost doar o scorneală a răuvoitorilor, căci, după vorba sa, „creierul are întotdeauna nevoie și de carne pentru buna și dreapta lui funcționare”.

Desigur, Părintele urma neabătut, din convingere, și toate Posturile din călindarul bisericesc, iar atunci când i se făcea dor de carne, poftea să guste din tocănița de ciuperci gătită la stăreție. Într-o tingire de aramă se pune un amestec de ciuperci de pădure – hribi, ghebe și bureți gălbiori, cam la vreo două oca. Se dau cu sare și cu piper negru, apoi se stropesc cu ulei curat – dacă se găsește de șofrănel, cu atât mai bine! Se dau la foc molcom nu mai mult de 1-2 minute, cât să lase puțină zeamă, după care se adaogă spre înmiresmare 1 cățel de usturoi ușor buimăcit într-o piuliță neapărat din lemn de salcie, 1 fir mic de rozmarin, 1 fir mic de cimbrișor, 5 fire de pătrunjel creț și ce alte ierburi de gust vă mai îmbie, prepuielnic au ba. Alăturat, în altă tingire, se face un sos roșu ca de gulaș, dintr-un ardei kapia vârtos, o cepșoară roşie dulce-iuțișoară, un cățelandru de usturoi, 1 linguriţă cu vârf de boia de ardei dulce, 1 linguriţă cu vârf de pastă de roşii, 1 linguriţă de oţet balsamic, 1 linguriță de zahăr, 1 lingură bună de ulei ce poate fi și din cel chezaro-crăiesc, de dovleac, și boia iute afumată, așa, cam cât vă spune inima. Se adaugă sosul bine fiert peste ciupercile călite, se pune o cană de supă de legume și se fierbe cu capac cam un sfert de ceas. Se scot verdeţurile din oală și, la urmă, se drege de sare. Se adaugă pătrunjel verde tocat. Tocănița de ciuperci astfel înjghebată și, de bună seamă, dăruită cu har se cuvine adusă la masa obștei călugărești însoțită de o mămăliguţă aburindă.

SARMALE CA LA MÂNĂSTIREA COPOU
Ingrediente:
2 kg ceapă
1 kg morcov
1 kg orez
800 gr bulion ardei copți tocați
2 kg bureți

Preparare: Se călește ceapa tocată cu morcovul ras în ½ litru de ulei, se adaugă sare și puțin piper. Când s-au călit ceapa și morcovul se adaugă și celelalte componente. Apoi se rulează sarmalele în frunză de varză sau de viță de vie, dar compoziția poate fi folosită și la ardei umpluți.

ARDEI UMPLUȚI DE POST CA LA STĂREȚIE
Ingrediente:
8 ardei graşi,
2 morcovi potriviți,
2 cepe,
200 gr orez,
3 roşii,
3 lingurițe boia de ardei dulce,
piper și sare după gust,
50 ml ulei de floarea soarelui,
1 lingură de făină, pătrunjel,
100 gr ciuperci tocate (opțional).

Mod de preparare: Ardeii se spală şi se curăţă de cotorul cu seminţe. Din cotor se îndepărtează seminţele şi se opreşte pentru capac. Separat pregătim legumele – ceapă şi ardeiul se toacă fâşiuţe, morcovul se rade. Într-o tigaie punem uleiul la încins, înăbuşim legumele, se adaugă orezul și ciupercile tocate cubulețe mici, apoi pulpă de la roşii şi se lasă pe foc până capătă o consistență bună de umplut ardeii. La final, adăugăm sare, piper după gust. Se umplu ardeii şi îi aşezăm într-o cratiţă mai înaltă. Se adaugă apă caldă şi câteva rondele de roşii. Se lasă ardeii la fiert la foc mic. Spre final dizolvăm o lingură de făină în apă şi adăugăm în sos. Sunt gata când zeama a scăzut şi ardeii au fiert. Se adaugă verdeaţă tocată mărunt. Se servesc calzi împreună cu sos. Observație! În loc de ciuperci, se pot folosi boabe de fasole roșie fierte bine înainte, conopidă tocată mărunt, linte, năut etc.

GHIVECI CĂLUGĂRESC
Ingrediente:
3 cartofi de mărime potrivită
2 morcovi
2 ardei graşi
1 dovlecel
1/2 conopidă
1/2 varză
1 mână de fasole verde
1 ţelină
2 cepe
4 roşii potrivite
1 linguriţă pastă de tomate sau 2 linguri bulion
2 lingură de pătrunjel verde tocat
2 linguri de untdelemn sare după gust

Preparare: Legumele se spală, se curăţă de coajă (cartofii, ţelina, morcovii, dovlecelul) şi se taie în cuburi mici. Varza se taie fideluţă, conopida se rupe în bucheţele, iar fasolea verde se taie în bucăţi de 2-3 cm. Cepele se curăţă şi se călesc într-o cratiţă cu untdelemn încins, se adaugă legumele şi ardeii tăiaţi bucăţele, se pune sare şi se stinge cu apă şi bulion sau pastă de tomate. Roşiile, tăiate cuburi, se pun deasupra, împreună cu jumătate din verdeaţa tocată. Apoi, vasul se pune la cuptor, la foc potrivit şi se lasă o oră. Când este aproape gata, se presară pătrunjel verde şi pastă de tomate.

Citeste si:

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply