|

Tradiții, obiceiuri și OSPEȚE de SFÂNTUL ION

Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

Biblia îl menționează pe Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca Înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi. Considerându-l prooroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan. Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiția creștină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el. Evanghelia relatează că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii”. Ieșind din apa Iordanului, Iisus a spus: „Cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei, 3: 16-17).

De Sfântul Ion, românii se roagă la biserică, apoi petrec, aducând laude Proorocului Divin. Ziua este marcată de mai multe obiceiuri și tradiții. Astfel, tinerii care au luat de la preot, în ajun, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii „iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc, fiindcă ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului. În ziua aceasta, mai este și obiceiul numit „Iordănitul femeilor,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare bucate și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se iordănesc”.

Însă, de cele mai multe ori, femeile cu stare, mai cu seamă soațele boierilor, întind masă mare acasă spre cinstea purtătorilor numelor de Ion și Ioana din familionul lor, iar bărbații se învrednicesc să aducă toate celelalte trebuincioase acestui praznic osebit. Ei dau cep butoiului vinului cel mai bun, destupă damigenele cu vișinată și pregătesc carafele cu licheruri fine, vutci și anasoane. Asemenea, ei se îngrijesc de aducerea în casă a muzicanților cu ștaif, înțoliți festiv și cu amarnic chef de cântat și încântat urechile mosafirilor și rubedeniilor.

Ospățul de Sânt Ion trebuie pregătit cu mare băgare de seamă căci el însemnează încheierea Sfintelor Sărbători de Iarnă. În ajunul Bobotezei se ţine post – chiar post negru, cine poate. Apoi, de Bobotează și Sfântul Ion, după ce au băut agheasmă, cei care au ţinut post se pot îndestula cu bucate gustoase – de care însă nu se atinge nimeni până nu sunt sfinţite de preot, chemat să ia și el loc mai apoi, în chiar capul mesei de sărbătoare, în celălalt capăt al mesei stând cucernicul boier și cap al familiei cu nume de fală.

La masă, nicio sfadă nu este îngăduită, altminteri cel care o va isca va avea parte de ceartă tot anul. La această masă, tot pentru ca anul să fie ferit de pricini și supărări, dăinuie și obiceiul de a nu se folosi cuțite, bucatele fiind rupte cu mâna. Asemenea, cu aceste prilejuri, nu se împrumută nimic pentru a nu se alunga belșugul din casă, în schimb copiii primesc daruri de la părinți și rudele apropiate, fiind lăsați să petreacă și ei alături de cei mari până seara târziu când se aduce torta cea mare de ciocolată, cu blatul însiropat cu „mierea Sfântului Ioan din stupinele pustiei”.

Dintre bucatele gătite pentru acest prilej, se cuvin pomenite: rasolul afumat cu cartofi păstrat la cuptor la foc mic preț de două ceasuri și mai bine, „carnea amețită”, adecă friptura de porc ținută în vin cu chimion, cuișoare și anason stelat, apoi împunsă cu usturoi și boabe de ienibahar, „buturele împărătesc” din carne de berbec crestată și împănată cu costiță, crapul umplut cu nuci și stafide, plăcintele cu telemea sărată de oaie coapte de piatră și, la desert, înaintea tortei de ciocolată picurată cu coniac, prăjitura numită „Bibesco”, cu blat din piureu de maroane (castane) și glasată cu frișcă cu parfum de vanilie. Asemenea ospăț doar la Locanta Jariștea a Kerei Calița am pomenit!

…Să fie de pomenirea Sfântului ce i-a împărtășit lui Iisus taina cufundării în Iordan!

Citeste si:

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply